iubire deciiubire centiiubire miliiubire

Ai evadat
din lumea plină constrângeri
în care căutai febrilă rimă
pentru iubire...
ce puteai găsi
fire
menire
fericire
compătimire
trezire
bumbăcire
rătăcire
...............
(agonia dă 506 rime dăcât)
pe când așa
poti zburda liberă printre cuvinte
iubire poate “rima” cu orice
kiloiubire
megaiubire
gigaiubire
terraiubire
..................................
multipli există, nu-i așa?

Succes!
Cred că ai ales bine inceputul de an. Va fi mai usor pentru critici să-ti impartă in etape activitatea literară.

Părerea mea e că ai scris o poezie veritabilă si că vei fi o poetă apreciată, de succes. Vorbesc serios!

Mă bucur că am ajuns la acest text înainte de a-și spune părerea despre el mai mulți poeți și critici avizați, deoarece vreau să-mi exprim opiniile (fără prea multe riscuri de a fi influențat, dar cu riscul de a greși...) de simplu cititor, iubitor de poezie (indiferent de forma acesteia).
În primul rând, remarc faptul că deși este scrisă în versuri albe și este destul de densă din punct de vedere al mijloacelor de exprimare metaforică, poezia de mai sus are un mesaj clar exprimat, relativ ușor de receptat.
Apoi, mi-a plăcut structurarea poemului, care \"curge\" frumos (dar și firesc, logic, gradat) din strofă în strofă, de la un fel de introducere, până la concluzia finală (ca o morală). Deși s-ar putea ca tocmai această grijă prea mare pentru acuratețea înlânțuirilor logice, pentru firesc (repet, realizate cu mijloace specifice poeziei, metaforice) să nu placă altora (mai ermetici, mai postmoderniști, mai fracturiști).
În final exprim două păreri cu un ușor caracter critic (sunt opinii la care nu țin cu orice preț și la care sunt gata să renunț ușor, dacă altcineva mă va convinge că am greșit):
- cred că titlul strică puțin din farmecul concluziei finale (e ca și când s-ar dezvălui poanta unei epigrame, sau morala unei fabule încă de la început); eu aș fi dat alt titlu, iar cuvintele din titlul actual le-aș introduce cumva într-un vers spre final;
- sunt câteva figuri de stil, imagini poetice care s-au mai folosit destul de mult în poezie și care, deși sunt importante în ansamblul poemului de mai sus, deși contribuie în mod esențial la transmiterea mesajului, dau impresia de \"piste bătătorite\" (ca să folosesc și eu o sintagmă foarte răspândită pe acest site); mă refer la: \"s-au scurs printre degete precum nisipul din clepsidră\" și \"încape într-o coajă de nucă\".
Una peste alta, mie mi-a plăcut.
Succes în continuare!
Cornel

Scrisesem un răspuns, dar se pare că am pierdut logarea, chiar când l-am trimis și nu apare. Așa că reformulez.
Nelu, spuneam că rimele găsite de tine sunt pesimiste (compătimire, rătăcire), așadar e de înțeles de ce le-am ocolit. Merge explicația? :)
Mai spuneam că nu era necesară precizarea de la sfârșit. Poate alții cred altceva, dar eu știu că epigramiștii pot vorbi și serios. Când nu glumesc. :)
Cornel, sunt de acord cu observațiile tale. M-am gândit și eu că titlul \"deconspiră\" finalul, dar nu am stat să aleg altul. E o idee, mă voi gândi la ea, așa cum mă voi gândi și la cele două expresii. Consider, totuși, că o expresie \"bătătorită\" primește valențe noi într-un context nou.
Mă bucură semnul lăsat de voi.
Vă doresc inspirație în noul an!

mă bucur că ai multe vise și că faci instrucție cu ele.
îndeosebi prima strofă mi-a atras atenția și remarc finalul:
\"eu nu aș avea un regat
să-l dau pentru o centiiubire de viață...\".

mai trec,

Ottilia

Nu știu dacă lor le convine, dar văd că ție, Ottilia, ți-a plăcut. Mă bucur că ți-au atras atenția versurile mele.

O zi frumoasă!

...autoarea se remarcă printr-o deosebită capacitate de a ieși din viața palpabilă și a trece într-un relativ suprarealism incipient împletit cu o realitate zbuciumată. Poate exagerez dar imaginația sa te trimite în zona lui Gabriel García Márquez, evident, respectând proporțiile. Expunerea are un început fulminant, continuând cel puțin interesant dar, păcat, finalul putea fi apoteotic și nu o metaforă destul de subțire \"...eu nu aș avea un regat să-l dau pentru o centiiubire de viață...\". Ca o concluzie personală, autoarea ar putea marșa pe acest gen care, după cum văd și alți confrați, i se potrivește de minune. Cred că trebuie mult exercițiu, studiat bine genul și șansele autoarei de evadare dintre noi, amatorii, sunt reale. Cel puțin în acest gen. Succes !

Un început promițător. Totuși, cam multe repetiții. Caută sublimarea, așa, ca în epigramă și vei fi pe drumul bun.

Nae, când citesc o carte, notez într-un carnețel idei, citate care îmi ajung la suflet. E drept că majoritatea se regăsesc pe net sau sunt adunate în volume, le-aș putea reciti de acolo, dar nu e același lucru. S-au adunat multe de Exupery și de… Gabriel García Márquez (că tot ai făcut acea comparație).
Mă voi mai gândi la acel posibil final apoteotic. Deocamdată nu am nicio altă idee. Cu atât mai mult cu cât pornind de la finalul acesta s-au născut restul versurilor. Procedez la fel ca la epigramă, mai întâi scriu finalul, apoi construiesc în jurul ideii respective.
Mulțumesc pentru părere și pentru încurajări.
Liviu, și ție îți mulțumesc! Acum voi reciti textul și voi căuta să reduc din repetiții. Credeam că repetițiile la distanță nu dăunează textului, dar uite-așa mai învăț…