Vali Slavu

Și eu mă bucur, Ottilia, de semnul lăsat.
Îți mulțumesc!

Consider că e necesar să aduc în atenție faptul că și aici, în Valea aceasta tristă, se mai nasc oameni de valoare. Tatiana Stepa a fost și va rămâne un nume în muzica folk, iar Cătălin îi calcă pe urme.
Mulțumesc pentru cuvintele frumoase!

Examenul cel greu
L-a dat și-amicul meu,
Dar l-a luat, să știi!
Cu cât? Cu zece... mii!

n-o să uiți prea ușor acest festival!... Doar nu ai șansa, toată ziua, să rămâi pe peron, la Craiova.
Haioasă pățania voastră, iar relatarea ei este savuroasă. Fotografiile sunt și ele frumoase, parcă ar fi fost făcute la comandă pentru textul tău.
Nu trebuia să scrii și premiile, acestea puteau fi anunțate într-o postare separată.

Sonetul este un gen cu care am cochetat și eu. De fapt am scris un singur sonet, așa că nu sunt în măsură să vă dau sfaturi. Mă voi referi puțin la versificare. Mi se pare curios că (deși pare că versificați ușor) nu ați sesizat acele ruperi repetate de ritm cauzate de lipsa unei banale cratime:

Atâtea mări uitate de apă rece
Atâtea mări uitate de-apă rece

Mă înfrupt din amintiri ca un erete
Mă-nfrupt din amintiri ca un erete

În sufletele noastre îmbătrânite
În sufletele noastre-mbătrânite

Rămân doar măcelari ce ascut cuțite
Rămân doar măcelari ce-ascut cuțite

Aveți acolo câteva epitete - cred eu - nepotrivite: jale plânsă și iubire bună.

Cu bune intenții, Vali Slavu

Iar eu aș umbla, în primul rând, la prima strofă:

În ograda cu arici
Și cu trei cireși pitici,
Trece șirul de furnici,
Încotro, i-a spune-mi, ghici?

Drăguță ideea. Și poezia ar fi fost drăguță, dacă ar fi fost redactată mai cu atenție. Sunt niște aritmii și niște asonanțe pe care le-aș evita...

Felicitări pentru grupaj! Cele de la prima temă îmi plac în mod deosebit.

Nelu, problema e discutabilă. Eu am fost, categoric, de partea rândunicilor, pentru că – vezi tu – ele nu au primit despăgubiri.
Nu, nu am de recuperat nimic. Dar, scriind fabula, mi-am amintit de povestea unui prieten de-al nostru, epigramist, care a avut probleme cu un cârd de vrăbii (a se citi „ciori”) care i s-au instalat în cuib…

Calimero, îți mulțumesc pentru observațiile pertinente și încerc să-ți răspund.

Referitor la problemele legate de formă:
- pentru acel „a” lipsă, vinovat este Word-ul, căruia nu i-a plăcut forma „acuma” (evident, e și vina mea că nu am fost cu ochii pe el, doar îi știam năravul de a mă corecta);
- voi căuta să înlocuiesc „ofticate”, eventual tot versul;
- nici mie nu-mi sună lin – deși accentele cred că sunt în regulă – dar cuvântul „naționalizate” nici nu ar putea suna prea bine.

Cât despre încadrarea la „Poezii pentru copii” nu știu ce să zic… Când am postat prima mea fabulă („Puiul care s-a crezut cocoș”), am încadrat-o așa, dar Cornel Rodean a fost de părere că nu era cazul. Oricum, nu asta e problema care trebuie să-mi dea de gândit (pentru că la eventuala publicare într-un volum nu o voi încadra într-un fel) ci acele poante pe care spui că ar trebui să le mai presar. Așa e…

Dacă nu aș avea multe responsabilități, sigur aș exersa mai mult. Oricum, scriind, sacrific timpul acordat altor preocupări. Tot e bine că îmi rămâne timp și pentru scris. Slavă(u) Domnului! :)

Epigrame frumoase... Cea cu Eva mi-a plăcut cel mai mult.
Da, posibil să obții un premiu, dacă ne gândim că (vorba lui Petru Miloș) eu și Laurențiu nu am participat... :)

Nu e aruncată la prima scriere. Am trimis-o la concursurile unde era secțiunea \"Fabulă\" (ultima dată la Alb-Umor) și de fiecare dată am \"cosmetizat-o\" așa cum m-am priceput.
Oricum, e bine că ți-a plăcut. :)

Știu că nu e de preferat să se folosească nume în epigramă, dar, probabil, fiind un ciclu, Pintilie își are rolul său pe acolo.
Consider că ai câteva catrene constatative (\"Sportivă\", \"Beat în capela din cazarmă\" și \"Nedreptate\").
În \"Caporalul Pintilie și criza\" am înțeles că ai vrut să te joci cu cuvintele \"curea\" și \"centură\" dar nu prea am înțeles ce are criza dură cu strânsul curelei și cu \"găurile\" de pe centură.
Ca de obicei, ai încercat poante originale, dar nu cred că ți-au ieșit toate. Epigrama cu datoria și dobânda cred că ar fi fost mai de efect dacă \"a murit la datorie\" avea dublu sens în această formulare. Or, dacă a murit din cauza datoriei la bancă, formularea nu e chiar potrivită.
E doar o părere care sper să nu te supere...

Nu-s chiar trei cu mapa... Unul e cu mapa, altul cu viaoara, una cu bulinele...
Mulțumesc pentru vizită!

Aflasem și eu de acest concurs, chiar am încropit vreo două epigrame, apoi am renunțat. Se cunosc rezultatele?
La prima epigramă, poanta are efect în varianta scrisă. Dacă ai recita epigrama, intonația ar fi diferită pentru cele două sensuri.
La a doua n-am prea înțeles ce legătură are tăierea răului de la rădăcină cu tăierea porumbului. Poate din cauza caniculei... Din același motiv cred că poartă și Mărie tanga, mai rămâne de aflat de unde știi tu.
Familia de gospodari pe care o descrii în a treia epigramă nu cred că e de prin Ardeal. Pe aici femeile nu merg la coasă.
Nu sunt împotrivă ca ultimul vers să fie scurt, dat la însămânțările de primăvară nu-mi place cum sună.

S-ar putea lega astfel versurile. E o sugestie pe care o rețin.
Da, acum observ că am folosit termenul de \"trântori\" la final. Mă voi gândi cum realizez organigrama fabricii de pâine. :)
Mulțumesc!

Sunt de acord că asocierea păianjen-patron nu este cea mai inspirată. Mă gândeam că, așa cum păianjenul suge sângele insectelor, personajul meu, patron fiind, se îmbogățește prin truda angajaților (mă rog, a angajatei). Voi lăsa fabula în varianta aceasta, dar, când va fi s-o public într-un volum, voi instala în biroul patronului un trântor (deocamdată nu am timp să găsesc o versificare inspirată în acest scop). La fel, voi ține seamă și de sfatul referitor la încheierea fabulei. Cred că, găsind cele două versuri, ideea ar curge frumos.
Mulțumesc pentru aprecieri și pentru sfaturi!

Ottilia dragă, mă bucur că și de această dată ești cu sufletul alături de evenimentele umoriștilor. Prevăd că, până la urmă, vei deveni una de-a noastră.
Ioan Jorz, citind pledoaria ta, mi-am întărit convingerea că acea zi a fost foarte importantă, oferindu-ne câteva ore de frumusețe spirituală pe care nu le găsești oricând și oriunde. Am fost în nenumărate excursii, am vizitat multe case memoriale, dar aici a fost ceva special. Așa cum spuneai, m-am întors acasă mai bogată.
Vă mulțumesc amândurora!

Mă bucură semnul lăsat de dumneavoastră. Știu că ați rezonat cu textul meu și știu și de ce... :)

Alice Drogoreanu, vă mulțumesc pentru semnalarea acelei repetiții! Cât despre text, așa am simțit că trebuie să-l scriu…

Nelu Gârda, păcat că nu ai putut rămâne și a treia zi. Bănuiam că va fi o excursie frumoasă și nu m-am înșelat. Grație doamnei Elena Anghel, totul a fost deosebit.

Am citit toate textele, îi felicit pe autori și pe tine, Bia, pentru inițiativă! Îmi pare rău că nu am putut participa...