Poezieepigram
Trenul de Caransebeș
Cronica Festivalului Național de Epigramă, Caransebeș 2011
9 min lectură·
Mediu
Trenul de Caransebeș
Cronica Festivalului Național de Epigramă, Caransebeș 2011
Până acum, la majoritatea festivalurilor la care am fost invitat, am mers cu mașina. Avantajul este că în portbagaj încap mai multe bagaje, îți poți lua un umeraș cu un costum și două- trei cămăși, dacă ți-e sete sau foame oprești când vrei unde vrei... E drept că la toate drumurile lungi am avut cel puțin un însoțitor. Ultima oară, la Alba Iulia, când colegul meu Ionuț Țucă a trebuit să renunțe în ultima clipă datorită unor probleme de serviciu, am convins-o pe soția mea să mă însoțească.
Dar la Caransebeș eram singurul invitat din Constanța, iar nevastă-mea avea un job mult mai important, cel de bonă unică a unei nepoțele dulci de doi anișori. Cum mă îngrozea ideea să conduc singur atâtea sute de kilometri, singura soluție era să merg cu trenul. M-am trezit vineri pe la ora 4, așa că până la București am cam ațipit. Dar pe peron, în Gara de Nord, am constatat că trenul de Caransebeș putea fi numit Trenul Epigramei. La vagonul 1, unde aveam bilet, o puteai zări pe Florina Dinescu. La 2, în același compartiment erau gălățenii Ion Moraru și Dan Căpruciu, împreună cu brăilenii Alexandru Hanganu și Mihai Frunză. Vagonul 3, atât după confort, cât și după componență, era de clasa a I-a – George Corbu, președintele UER, Elis Râpeanu, doctor în epigramă, Nicolae Paul Mihail, patriarhul epigramei, cu însoțitorul lui nelipsit Gheorghe Constantinescu și Viorel Martin, directorul revistei “Lumea Epigramei”. La vagonul 4 îl găseai pe Nicușor Constantinescu, iar la 6 pe Ioan Toderașcu. Pe lângă asta, de parcă n-ar fi fost de ajuns, la vagonul 4 am dat de Loredana Dănilă, care mergea la o altă întâlnire literară, la Băile Herculane.
![](\"http://i109.photobucket.com/albums/n64/dannorea/Trenulepigramistilor.jpg\")
Trenul epigramiștilor. Aici, Dan Căpruciu și Ion Moraru
Încă de la plecarea trenului, câțiva dintre noi au început să colinde prin tren, pentru a-și saluta colegii. La 6 n-a fost nevoie să ajung, pentru că m-am întâlnit cu Todo la jumătatea drumului. M-am oprit să vorbesc ceva mai mult cu Viorel Martin, pe care nu-l cunoscusem până atunci.
Problema era că, nefiind un obișnuit al căilor ferate, nu mi-am închipuit că un accelerat pe distanța București- Timișoara nu are vagon restaurant și nici măcar un vânzător volant de lichide ambalate. Așa că după câteva ore petrecute în căldură și aglomerație, mi se uscase gâtul. Nu eram singurul și am hotărât, împreună cu Viorel Martin, să coborâm în prima gară mai serioasă, ca să cumpărăm ceva de băut. Ocazia cea mai favorabilă s-a ivit la Craiova unde, după unele informații, trenul urma să stea 12 minute. Am sărit din tren, am străbătut în pas alert un pasaj pe sub linii, până la chioșcul din gară, am cumpărat câte ceva de băut și de mâncat și ne-am întors cât am putut de repede la peronul 3. Care, spre totala nostră stupoare, era indecent de gol.
![](\"http://i109.photobucket.com/albums/n64/dannorea/Trenulpleacafaranoi.jpg\")
Trenul pleacă, noi rămânem
Ne-am întors în gară și, la întrebările noastre indignate, ni s-a răspuns că un tren cu întârziere are voie să stea într-o gară mai puține minute decât fusese programat. Marele nostru noroc era că aveam la noi tot ce ne trebuia pentru a rezolva situația – bani, celulare, biletele de tren. Primul lucru a fost să sunăm pe cineva din tren, pentru a a-l ruga să ne recupereze bagajele. L-am ales pe Ion Moraru, care a amuțit când a aflat că nu mai suntem în tren. După ce și-a revenit din șoc, i-am explicat cu lux de amănunte unde și cum arată bagajele fiecăruia din noi. Problema cea mai importantă fiind rezolvată, am mers la casa de bilete și am cumpărat suplimente și tichete pentru următorul tren de Timișoara, care urma să vină după o oră jumătate.
Având peste o oră la dispoziție, ne-am luat câte o bere și ne-am instalat pe o bancă pe peronul 3, pentru a nu risca să pierdem și al doilea tren. Trebuie să menționez că buna dispoziție nu ne părăsise niciun moment. Necazul -o oră de întârziere- nu era prea mare, așa că nici măcar nu se putea numi haz de necaz. Am început să spunem bancuri și să compunem epigrame, adaptate la situație.
Viorel Martin – Spre Caransebeș
De prin Ardeal, Regat, Moldova,
Epigramiștii fac antren;
Doar eu și Norea n-aveam tren...
Că îl pierdusem la Craiova.
Dan Norea – Amintiri din tinerețe
Atâtea nopți pentru-o plăcere,
Pierdeam pe-atunci, cu mult antren;
Azi am pierdut pentru o bere
Un tren.
Viorel Martin – La Caransebeș
Nicolae Nicolae,
Am făcut-o chiar de oaie,
Pixul l-am pierdut, catrenul,
Ochelarii, geanta... trenul!
Dan Norea – Toate lucrurile bune sunt trei
Peste mări și peste țări
Am pornit pe trei cărări
Și efectu-i imediat...
Căci trei trenuri am schimbat.
Odată ajunși la pensiunea din Caransebeș, i-am găsit pe toți ceilalți în sala de mese, unde terminaseră mâncarea și o bună parte din băutură. Am fost întâmpinați cu râsete, glume, râsete, epigrame, râsete... Ion Moraru, care avusese destul timp în tren, ne-a dedicat imediat câteva catrene.
Dan Norea și Viorel Martin au rămas în gară la Craiova
Din tren sărit-au de pe trapă
Cu limba scoasă după apă;
Întorși, făcură-un gest obscen
Cu limba scoasă... după tren!
Dan Norea și Viorel Martin au uitat să mai urce în tren în gara Craiova
Cu setea-n gât, ca după o agapă,
Cei doi au spus că merg să beie apă;
Eu cred că Norea Dan și V. Martin
Au coborât să beie NU...MAI VIN!
Epigramiștii Dan Norea și Viorel Martin au alergat să prindă trenul spre Caransebeș
Văzând că se îngroașă gluma,
Că lor așa le este genul,
Au înțeles abia acuma
Că nu pot face ei ca...trenul!
A doua zi dimineață, primul punct din program a fost un drum cu microbuzele pe Muntele Mic. Gazdele (Ioan Cojocaru, directorul Casei de Cultură, Nicolae Nicolae și Ioan Jorz, epigramiștii de valoare din Caransebeș) au fost deosebit de ospitaliere. Din păcate, vremea a fost mai puțin primitoare. Ceața și mici rafale de ploaie ne-au împiedicat să admirăm o panoramă splendidă a Caransebeșului, pe care abia înainte de plecare am întrezărit-o un pic.
La masa de prânz, Viorel Martin a recitat încă o epigramă pe aceeași temă.
La Muntele Mic cu Dan Norea
În vârf de munte, printre fagi și mure,
Când Dumnezeu își etalează harul,
Propun să facem pipi în pădure...
Că poate pierdem și autocarul.
![](\"http://i109.photobucket.com/albums/n64/dannorea/PeMunteleMic.jpg\")
Epigramiști dispăruți în ceață
![](\"http://i109.photobucket.com/albums/n64/dannorea/Iarm-aulasatsingur.jpg\")
Iar m-au lăsat singur?
După amiază a avut loc, în Aula Primăriei, recitalul de epigramă și festivitatea de premiere. Înainte de a enumera premianții și caâte un catren al fiecăruia, reamintesc cele două teme ale concursului:
- Doamne, mare ți-e grădina
- Nu tot ce zboară se mănâncă.
Locul 1 – Eugen Albu, Cluj-Napoca – Împărăția Cerului
Grădina Ți-e atât de mare
Că’n ea încap toți cei veniți
Și totuși, Doamne, mi se pare
Că proștii-s prea înghesuiți.
Locul 2 – Valentin Groza, Tg. Jiu – Oful bugetarului
“Prin sărăcie prizonier,
Când sunt cuprins de disperare,
Nu l-aș mânca pe premier,
Dar, Doamne, cât aș vrea să zboare!”
Locul 3 – George Corbu, București – Doamne, mare Ți-e grădina!
La zicala cu pricina
Se cuvine un adaos,
Fiindcă Ți-ai mărit grădina,
Pân-ai transformat-o-n haos!
![](\"http://i109.photobucket.com/albums/n64/dannorea/Premiantii-1.jpg\")
Recital. Petre Gigea-Gorun, Valentin Groza, Gheorghe Constantinescu, Eugen Albu
Mențiune – Dan Căpruciu, Galați – Îndoiala țăranului
(ogoare lăsate pârloagă)
Doamne, rog, nu mă certa,
Dar pricep un pic mai greu:
Dacă e Grădina Ta,
Pentru ce s-o muncesc eu?
Mențiune – Viorel Martin, București – Promisiuni de candidat
Din gură panglici i-au zburat
Și l-am crezut și l-am votat,
Fiindcă nu-nvățasem încă…
Nu tot ce zboară se mănâncă!
![](\"http://i109.photobucket.com/albums/n64/dannorea/Dialogepigramatic.jpg\")
Dialog epigramatic. Mihai Cimpoi și Gheorghe Bâlici
Au mai fost acordate și câteva premii speciale – academicienii Mihai Cimpoi și Vasile Bahran din Chișinău, Petre Gigea- Gorun din Craiova, Arcadie Chirșbaum din Făget-Timiș. Lista s-ar putea să fie incompletă, i-am enumerat din memorie.
![](\"http://i109.photobucket.com/albums/n64/dannorea/Grup-1.jpg\")
Poză de grup în fața Catedralei
Seara, la cină, a urmat un recital cel puțin la fel de interesant. S-a dovedit că Nicușor Constantinescu e îndrăgostit de Esenin, Arcadie Chirșbaum de acordeon, iar o bună parte din comeseni de propria creație.
![](\"http://i109.photobucket.com/albums/n64/dannorea/RecitandEsenin.jpg\")
Nicușor Constantinescu recitând Esenin
Duminică dimineață, în trenul de București, am fost ceva mai puțini, o parte din noi au preferat să plece cu un accelerat, cu o oră mai devreme. Am petrecut o bună parte din timp stând la o șuetă agreabilă cu Nicolae Paul Mihail, Gheorghe Constantinescu și Viorel Martin. Epigramiști redutabili, care scot epigramele din pălărie precum scamatorii, n-au scăpat ocazia să continue scrima.
Gheorghe Constantinescu – În lumea noastră
Chinuind catrenul,
Trist am constatat,
Unii chiar pierd trenul
Și la figurat.
Viorel Martin – Cicăleala lui Geco
Când Geco ne-a citit catrenul
Și-i repeta întruna slova,
Am preferat să pierdem trenul
Și să rămânem la Craiova.
Nici în trenul de Constanța nu m-am plictisit. Ca la aproape fiecare festival, primisem câteva volume noi. Am răsfoit “Sonatele sonete” ale lui Dan Căpruciu și am “frunzărit” “Dicționarul impertinent” al lui Mihai Frunză. Fiecare, în felul lui, m-a încântat, vi le recomand cu căldură.
Și m-a mai încântat ceva. Ridicându-mi din când în când privirile, am constatat că o bună parte din călători, majoritatea tineri, citeau câte o carte. Doi tineri din fața mea citeau cu schimbul un volum de Gabriel Garcia Marquez.
“Parcă suntem într-o altă Românie”, m-am gândit eu, cu satisfacție. Numai că ceva mi-a schimbat impresia. După urcarea în tren, am fost la toaletă și am remarcat un săpun și un sul de hârtie igienică noi nouțe. Înainte de coborâre am mai fost o dată. Săpunul și hârtia dispăruseră. Revenisem în România cea de toate zilele.
Cronica Festivalului Național de Epigramă, Caransebeș 2011
Până acum, la majoritatea festivalurilor la care am fost invitat, am mers cu mașina. Avantajul este că în portbagaj încap mai multe bagaje, îți poți lua un umeraș cu un costum și două- trei cămăși, dacă ți-e sete sau foame oprești când vrei unde vrei... E drept că la toate drumurile lungi am avut cel puțin un însoțitor. Ultima oară, la Alba Iulia, când colegul meu Ionuț Țucă a trebuit să renunțe în ultima clipă datorită unor probleme de serviciu, am convins-o pe soția mea să mă însoțească.
Dar la Caransebeș eram singurul invitat din Constanța, iar nevastă-mea avea un job mult mai important, cel de bonă unică a unei nepoțele dulci de doi anișori. Cum mă îngrozea ideea să conduc singur atâtea sute de kilometri, singura soluție era să merg cu trenul. M-am trezit vineri pe la ora 4, așa că până la București am cam ațipit. Dar pe peron, în Gara de Nord, am constatat că trenul de Caransebeș putea fi numit Trenul Epigramei. La vagonul 1, unde aveam bilet, o puteai zări pe Florina Dinescu. La 2, în același compartiment erau gălățenii Ion Moraru și Dan Căpruciu, împreună cu brăilenii Alexandru Hanganu și Mihai Frunză. Vagonul 3, atât după confort, cât și după componență, era de clasa a I-a – George Corbu, președintele UER, Elis Râpeanu, doctor în epigramă, Nicolae Paul Mihail, patriarhul epigramei, cu însoțitorul lui nelipsit Gheorghe Constantinescu și Viorel Martin, directorul revistei “Lumea Epigramei”. La vagonul 4 îl găseai pe Nicușor Constantinescu, iar la 6 pe Ioan Toderașcu. Pe lângă asta, de parcă n-ar fi fost de ajuns, la vagonul 4 am dat de Loredana Dănilă, care mergea la o altă întâlnire literară, la Băile Herculane.
Trenul epigramiștilor. Aici, Dan Căpruciu și Ion Moraru
Încă de la plecarea trenului, câțiva dintre noi au început să colinde prin tren, pentru a-și saluta colegii. La 6 n-a fost nevoie să ajung, pentru că m-am întâlnit cu Todo la jumătatea drumului. M-am oprit să vorbesc ceva mai mult cu Viorel Martin, pe care nu-l cunoscusem până atunci.
Problema era că, nefiind un obișnuit al căilor ferate, nu mi-am închipuit că un accelerat pe distanța București- Timișoara nu are vagon restaurant și nici măcar un vânzător volant de lichide ambalate. Așa că după câteva ore petrecute în căldură și aglomerație, mi se uscase gâtul. Nu eram singurul și am hotărât, împreună cu Viorel Martin, să coborâm în prima gară mai serioasă, ca să cumpărăm ceva de băut. Ocazia cea mai favorabilă s-a ivit la Craiova unde, după unele informații, trenul urma să stea 12 minute. Am sărit din tren, am străbătut în pas alert un pasaj pe sub linii, până la chioșcul din gară, am cumpărat câte ceva de băut și de mâncat și ne-am întors cât am putut de repede la peronul 3. Care, spre totala nostră stupoare, era indecent de gol.
Trenul pleacă, noi rămânem
Ne-am întors în gară și, la întrebările noastre indignate, ni s-a răspuns că un tren cu întârziere are voie să stea într-o gară mai puține minute decât fusese programat. Marele nostru noroc era că aveam la noi tot ce ne trebuia pentru a rezolva situația – bani, celulare, biletele de tren. Primul lucru a fost să sunăm pe cineva din tren, pentru a a-l ruga să ne recupereze bagajele. L-am ales pe Ion Moraru, care a amuțit când a aflat că nu mai suntem în tren. După ce și-a revenit din șoc, i-am explicat cu lux de amănunte unde și cum arată bagajele fiecăruia din noi. Problema cea mai importantă fiind rezolvată, am mers la casa de bilete și am cumpărat suplimente și tichete pentru următorul tren de Timișoara, care urma să vină după o oră jumătate.
Având peste o oră la dispoziție, ne-am luat câte o bere și ne-am instalat pe o bancă pe peronul 3, pentru a nu risca să pierdem și al doilea tren. Trebuie să menționez că buna dispoziție nu ne părăsise niciun moment. Necazul -o oră de întârziere- nu era prea mare, așa că nici măcar nu se putea numi haz de necaz. Am început să spunem bancuri și să compunem epigrame, adaptate la situație.
Viorel Martin – Spre Caransebeș
De prin Ardeal, Regat, Moldova,
Epigramiștii fac antren;
Doar eu și Norea n-aveam tren...
Că îl pierdusem la Craiova.
Dan Norea – Amintiri din tinerețe
Atâtea nopți pentru-o plăcere,
Pierdeam pe-atunci, cu mult antren;
Azi am pierdut pentru o bere
Un tren.
Viorel Martin – La Caransebeș
Nicolae Nicolae,
Am făcut-o chiar de oaie,
Pixul l-am pierdut, catrenul,
Ochelarii, geanta... trenul!
Dan Norea – Toate lucrurile bune sunt trei
Peste mări și peste țări
Am pornit pe trei cărări
Și efectu-i imediat...
Căci trei trenuri am schimbat.
Odată ajunși la pensiunea din Caransebeș, i-am găsit pe toți ceilalți în sala de mese, unde terminaseră mâncarea și o bună parte din băutură. Am fost întâmpinați cu râsete, glume, râsete, epigrame, râsete... Ion Moraru, care avusese destul timp în tren, ne-a dedicat imediat câteva catrene.
Dan Norea și Viorel Martin au rămas în gară la Craiova
Din tren sărit-au de pe trapă
Cu limba scoasă după apă;
Întorși, făcură-un gest obscen
Cu limba scoasă... după tren!
Dan Norea și Viorel Martin au uitat să mai urce în tren în gara Craiova
Cu setea-n gât, ca după o agapă,
Cei doi au spus că merg să beie apă;
Eu cred că Norea Dan și V. Martin
Au coborât să beie NU...MAI VIN!
Epigramiștii Dan Norea și Viorel Martin au alergat să prindă trenul spre Caransebeș
Văzând că se îngroașă gluma,
Că lor așa le este genul,
Au înțeles abia acuma
Că nu pot face ei ca...trenul!
A doua zi dimineață, primul punct din program a fost un drum cu microbuzele pe Muntele Mic. Gazdele (Ioan Cojocaru, directorul Casei de Cultură, Nicolae Nicolae și Ioan Jorz, epigramiștii de valoare din Caransebeș) au fost deosebit de ospitaliere. Din păcate, vremea a fost mai puțin primitoare. Ceața și mici rafale de ploaie ne-au împiedicat să admirăm o panoramă splendidă a Caransebeșului, pe care abia înainte de plecare am întrezărit-o un pic.
La masa de prânz, Viorel Martin a recitat încă o epigramă pe aceeași temă.
La Muntele Mic cu Dan Norea
În vârf de munte, printre fagi și mure,
Când Dumnezeu își etalează harul,
Propun să facem pipi în pădure...
Că poate pierdem și autocarul.
Epigramiști dispăruți în ceață
Iar m-au lăsat singur?
După amiază a avut loc, în Aula Primăriei, recitalul de epigramă și festivitatea de premiere. Înainte de a enumera premianții și caâte un catren al fiecăruia, reamintesc cele două teme ale concursului:
- Doamne, mare ți-e grădina
- Nu tot ce zboară se mănâncă.
Locul 1 – Eugen Albu, Cluj-Napoca – Împărăția Cerului
Grădina Ți-e atât de mare
Că’n ea încap toți cei veniți
Și totuși, Doamne, mi se pare
Că proștii-s prea înghesuiți.
Locul 2 – Valentin Groza, Tg. Jiu – Oful bugetarului
“Prin sărăcie prizonier,
Când sunt cuprins de disperare,
Nu l-aș mânca pe premier,
Dar, Doamne, cât aș vrea să zboare!”
Locul 3 – George Corbu, București – Doamne, mare Ți-e grădina!
La zicala cu pricina
Se cuvine un adaos,
Fiindcă Ți-ai mărit grădina,
Pân-ai transformat-o-n haos!
Recital. Petre Gigea-Gorun, Valentin Groza, Gheorghe Constantinescu, Eugen Albu
Mențiune – Dan Căpruciu, Galați – Îndoiala țăranului
(ogoare lăsate pârloagă)
Doamne, rog, nu mă certa,
Dar pricep un pic mai greu:
Dacă e Grădina Ta,
Pentru ce s-o muncesc eu?
Mențiune – Viorel Martin, București – Promisiuni de candidat
Din gură panglici i-au zburat
Și l-am crezut și l-am votat,
Fiindcă nu-nvățasem încă…
Nu tot ce zboară se mănâncă!
Dialog epigramatic. Mihai Cimpoi și Gheorghe Bâlici
Au mai fost acordate și câteva premii speciale – academicienii Mihai Cimpoi și Vasile Bahran din Chișinău, Petre Gigea- Gorun din Craiova, Arcadie Chirșbaum din Făget-Timiș. Lista s-ar putea să fie incompletă, i-am enumerat din memorie.
Poză de grup în fața Catedralei
Seara, la cină, a urmat un recital cel puțin la fel de interesant. S-a dovedit că Nicușor Constantinescu e îndrăgostit de Esenin, Arcadie Chirșbaum de acordeon, iar o bună parte din comeseni de propria creație.
Nicușor Constantinescu recitând Esenin
Duminică dimineață, în trenul de București, am fost ceva mai puțini, o parte din noi au preferat să plece cu un accelerat, cu o oră mai devreme. Am petrecut o bună parte din timp stând la o șuetă agreabilă cu Nicolae Paul Mihail, Gheorghe Constantinescu și Viorel Martin. Epigramiști redutabili, care scot epigramele din pălărie precum scamatorii, n-au scăpat ocazia să continue scrima.
Gheorghe Constantinescu – În lumea noastră
Chinuind catrenul,
Trist am constatat,
Unii chiar pierd trenul
Și la figurat.
Viorel Martin – Cicăleala lui Geco
Când Geco ne-a citit catrenul
Și-i repeta întruna slova,
Am preferat să pierdem trenul
Și să rămânem la Craiova.
Nici în trenul de Constanța nu m-am plictisit. Ca la aproape fiecare festival, primisem câteva volume noi. Am răsfoit “Sonatele sonete” ale lui Dan Căpruciu și am “frunzărit” “Dicționarul impertinent” al lui Mihai Frunză. Fiecare, în felul lui, m-a încântat, vi le recomand cu căldură.
Și m-a mai încântat ceva. Ridicându-mi din când în când privirile, am constatat că o bună parte din călători, majoritatea tineri, citeau câte o carte. Doi tineri din fața mea citeau cu schimbul un volum de Gabriel Garcia Marquez.
“Parcă suntem într-o altă Românie”, m-am gândit eu, cu satisfacție. Numai că ceva mi-a schimbat impresia. După urcarea în tren, am fost la toaletă și am remarcat un săpun și un sul de hârtie igienică noi nouțe. Înainte de coborâre am mai fost o dată. Săpunul și hârtia dispăruseră. Revenisem în România cea de toate zilele.
0197.353
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Dan Norea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 1.604
- Citire
- 9 min
- Versuri
- 104
- Actualizat
Cum sa citezi
Dan Norea. “Trenul de Caransebeș.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dan-norea/poezie/13983841/trenul-de-caransebesComentarii (19)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
GIFiind de-o vârstă cu străbunii,
Îndrăgostiții de catren
Rămân prin gară, iar pe unii
Îi uită Dumnezeu prin tren.
:)
Îndrăgostiții de catren
Rămân prin gară, iar pe unii
Îi uită Dumnezeu prin tren.
:)
0
IJNorică, din nefericire nu am putut comanda vremea și apoi, la Caransebeș, trebuia să rămână ceva de neuitat. Îmi pare rău că nu am reușit să ajungem până la cruce. Nici nu știi ce panoramă am pierdut cu toții. Revenind la pățania voastră și la catrenul colegului Viorel Martin, mi-am permis să versific și eu următoarele:
La Muntele Mic cu Dan Norea
În vârf de munte, printre fagi și mure,
Când Dumnezeu își etalează harul,
Propun să facem pipi în pădure...
Că poate pierdem și autocarul.
V.Martin
Asigurare
Setoși de rătăceați, cătând izvorul,
V-am fi căutat de zor, chiar cu ogarii,
Cum prada-și urmărește vânătorul,
De dispăreați în ceață ca... bulgarii!
P.S. Caută, pe net, imagini cu amintita cruce!
La Muntele Mic cu Dan Norea
În vârf de munte, printre fagi și mure,
Când Dumnezeu își etalează harul,
Propun să facem pipi în pădure...
Că poate pierdem și autocarul.
V.Martin
Asigurare
Setoși de rătăceați, cătând izvorul,
V-am fi căutat de zor, chiar cu ogarii,
Cum prada-și urmărește vânătorul,
De dispăreați în ceață ca... bulgarii!
P.S. Caută, pe net, imagini cu amintita cruce!
0
DNFlorinel, punând în balanță pierderea cu câștigul, și eu zic la fel, că a meritat să pierdem trenul.
În legătură cu povestea ta, voi încerca să fiu mai explicit. După ce am străbătut trenul până la vagonul 4 și i-am povestit lui Florinel cine mai e în tren, mi-a spus:
- O, pe domnul Corbu nu l-am mai văzut de câțiva ani. Hai că vin și eu cu tine înapoi, ca să-l salut.
Când am ajuns în compartimentul cu Elis Râpeanu și George Corbu, Florinel s-a pupat cu doamna Elis, a schimbat cu ea două vorbe și a ieșit pe ușă. Am mers până la vagonul 1, a salutat-o și pe Florina Dinescu, după care mă întreabă:
- Dar domnul Corbu unde e?
- Păi nu l-ai văzut? Era în compartiment cu Elis.
- Aoleo, nu l-am recunoscut, ce-o fi zicând omul ăla despre mine.
Ce a zis \"omul ăla\" v-a spus deja Florinel.
La ce vârstă au epigramiștii consacrați și plimbăreți, ce să te miri...
(Nelu Gârda)
Tu ai dreptate, bunăoară
Au coborât la chioșc în gară
Cei plini de viață și antren...
Iar moșii au rămas în tren.
...și apoi, la Caransebeș, trebuia să rămână ceva de neuitat.
Ioan Jorz
Ioane, fii mai explicit, că nu toți au dezlegat rebus. În general, Caransebeșul a fost de neuitat în sensul amintirilor, doar Caransebeșul de pe Muntele Mic a fost de neuitat în sensul celălalt, adică de neprivit.
În schimb, la faza cu bulgarii m-ai pierdut pe mine în ceață. Ultimul vers nu-mi spune nimic.
Pentru toată lumea: aștept să-i vină net-ul lui Todo, poate îmi trimite niște poze și le inserez în text.
În legătură cu povestea ta, voi încerca să fiu mai explicit. După ce am străbătut trenul până la vagonul 4 și i-am povestit lui Florinel cine mai e în tren, mi-a spus:
- O, pe domnul Corbu nu l-am mai văzut de câțiva ani. Hai că vin și eu cu tine înapoi, ca să-l salut.
Când am ajuns în compartimentul cu Elis Râpeanu și George Corbu, Florinel s-a pupat cu doamna Elis, a schimbat cu ea două vorbe și a ieșit pe ușă. Am mers până la vagonul 1, a salutat-o și pe Florina Dinescu, după care mă întreabă:
- Dar domnul Corbu unde e?
- Păi nu l-ai văzut? Era în compartiment cu Elis.
- Aoleo, nu l-am recunoscut, ce-o fi zicând omul ăla despre mine.
Ce a zis \"omul ăla\" v-a spus deja Florinel.
La ce vârstă au epigramiștii consacrați și plimbăreți, ce să te miri...
(Nelu Gârda)
Tu ai dreptate, bunăoară
Au coborât la chioșc în gară
Cei plini de viață și antren...
Iar moșii au rămas în tren.
...și apoi, la Caransebeș, trebuia să rămână ceva de neuitat.
Ioan Jorz
Ioane, fii mai explicit, că nu toți au dezlegat rebus. În general, Caransebeșul a fost de neuitat în sensul amintirilor, doar Caransebeșul de pe Muntele Mic a fost de neuitat în sensul celălalt, adică de neprivit.
În schimb, la faza cu bulgarii m-ai pierdut pe mine în ceață. Ultimul vers nu-mi spune nimic.
Pentru toată lumea: aștept să-i vină net-ul lui Todo, poate îmi trimite niște poze și le inserez în text.
0
IJNorică, se va lua notă că tu mă obligi la explicații! Prin urmare:
1. Printre întâmplările de neuitat, de la Caransebeș, ar fi cazarea de anul trecut, mai ales lipsa room-service-ului, plus faptul că un coleg s-a rătăcit... în ceață. În aceiași categorie se înscrie și ceața de pe Muntele Mic, ca să nu mai vorbesc și de neașteptata vizitare a municipiului Craiova de către un grup, format din doi epigramiști. Mai precis gara municipiului!
2. Tu nu cunoști butada \"a dispărut ca măgarul în ceață\"?
Cu prietenie,
Ioan J
1. Printre întâmplările de neuitat, de la Caransebeș, ar fi cazarea de anul trecut, mai ales lipsa room-service-ului, plus faptul că un coleg s-a rătăcit... în ceață. În aceiași categorie se înscrie și ceața de pe Muntele Mic, ca să nu mai vorbesc și de neașteptata vizitare a municipiului Craiova de către un grup, format din doi epigramiști. Mai precis gara municipiului!
2. Tu nu cunoști butada \"a dispărut ca măgarul în ceață\"?
Cu prietenie,
Ioan J
0
NBMizând pe înțelegerea ta, voi face niște observații.
1- Premiul I Cred că își merită locul deși Nic Petrescu are ceva foarte asemănător Dar e f bună
2-Premiul II ușurică
3-Premiul III Autorul chiar nu știe la 70 de ani ai săi că \"fiindcă\" e trisilabic și nu se poate citi \"findcă\" așa cum Domnia Sa ar vrea? Apoi poanta ( care de fapt nu există) e o simplă zicere. Dar ce să ceri...când trebuie să dai (premiu, măcar trei, acolo că-i președinte el)
Mentiune I Stupidă și cu o greșeală uriașă de ritm(s-o muncesc)
Dar las\'că-i bine că va fi un festival și la Galați. Noblețea obligă să spun pe rumânește
Mențiune II Cred că-i tot o obligație. Poanta, adică versul 4, este chiar expresia dată ca temă
Păi se poate așa ceva musiu Jorz?
1- Premiul I Cred că își merită locul deși Nic Petrescu are ceva foarte asemănător Dar e f bună
2-Premiul II ușurică
3-Premiul III Autorul chiar nu știe la 70 de ani ai săi că \"fiindcă\" e trisilabic și nu se poate citi \"findcă\" așa cum Domnia Sa ar vrea? Apoi poanta ( care de fapt nu există) e o simplă zicere. Dar ce să ceri...când trebuie să dai (premiu, măcar trei, acolo că-i președinte el)
Mentiune I Stupidă și cu o greșeală uriașă de ritm(s-o muncesc)
Dar las\'că-i bine că va fi un festival și la Galați. Noblețea obligă să spun pe rumânește
Mențiune II Cred că-i tot o obligație. Poanta, adică versul 4, este chiar expresia dată ca temă
Păi se poate așa ceva musiu Jorz?
0
DNIoane, prima oară n-am înțeles pentru că ai încercat să fii prea politicos și în loc de \"măgarii\" ai scris un cuvânt apropiat ca rimă \"bulgarii\". M-am gândit: ce legătură au bulgarii?
Nae, nu e nicio problemă că folosești pagina mea pentru a comenta clasamentul de la Caransebeș. Dar sper că nu te aștepți să fac și eu comentarii similare. Mie concursurile de epigramă de pe agonia mi-au folosit foarte mult: am studiat modul colegilor de apreciere și am constatat că doi arbitri, ambii competenți, ambii cinstiți, dau clasamente diferite. Asta datorită gustului propriu și a importanței pe care o acordă uneia sau alteia dintre rigorile genului.
Nae, nu e nicio problemă că folosești pagina mea pentru a comenta clasamentul de la Caransebeș. Dar sper că nu te aștepți să fac și eu comentarii similare. Mie concursurile de epigramă de pe agonia mi-au folosit foarte mult: am studiat modul colegilor de apreciere și am constatat că doi arbitri, ambii competenți, ambii cinstiți, dau clasamente diferite. Asta datorită gustului propriu și a importanței pe care o acordă uneia sau alteia dintre rigorile genului.
0
NBÎți mulțumesc pentru înțelegere. Știu că tu ești înțelept și împăciuitor dar în aceeași măsură îmi dau seama că puterea ta de analiză conduce la alte rezultate decât cele exprimate. Din păcate, eu sunt prea \"uzat\" de unele jocuri din culise, ca să nu mai folosesc termeni duri, și nu mai pot trece cu vederea ceea ce nu îmi place. Nu-mi revendic nimic de la Caransebeș, știind ce valoare au epigramele pe care le-am trimis(adică nu prea au), dar când văd ce epigrame au fost premiate, tind să cred că celelalte au fost catastrofe. Recitește calm și cu voce tare Pr III și prima mențiune. Ori eu nu cred că vârfurile epigramei românești (nu dau nume dar sunt cel puțin zece) puteau scrie mai prost. Ba mai mult, ale unora le-am aflat, după concurs și jur cu mâna pe inimă că sunt muuuuuult mai bune. Dacă vrei, în particular ți le trimit pe mail
0
IJNorică, nici nu știi câtă dreptate ai! Așa e, obiectivitatea noastră, oricât ne-am dori-o de pură, este tulburată de impuritățile subiectivității noastre în materie de gusturi și, până la urmă, de propriul mod de a scrie. Dovadă: selecția din ziarul local, selecție alcătuită de colegul nostru și din care ai cules epigramele postate. Cât despre concursurile \"Agonia\"... la ele aveai posibilitate, la final, să poți citi toate epigramele și să-ți faci o părere mai obiectivă.
Nae Bunduri, deși a participat la concurs, se face a uita că fiecare concurent a trimis câte patru epigrame, două la fiecare temă. Or, din câte știu eu, fiecare epigramă a primit o notă, din media acestora rezultând cea finală. Juriul: Ion Cojocaru, Nicolae Borlovan, Nicolae Nicolae și subsemnatul, fără nicio altă discuție, a lăsat media aritmetică să stabilească palmaresul concursului. În concluzie, fiecare dintre cei care au concurat, au primit câte șaisprezece note. Criteriile de notare, ca la orice concurs al genului, au ținut cont de construcție, prozodie, poantă, dar mai ales de încadrarea în temă. Pentru orice abatere de la cele de mai sus s-au scăzut puncte, desigur că pentru fiecare epigramă în parte. Între paranteze fie pus, anul acesta notele au fost foarte mici, așa că ar trebui să postez toate cele 228 de epigrame pentru ca să poată fi observată obiectivitatea juriului.
M-ar bucura ca, măcar în proporție de 50%, să se procedeze așa și la alte concursuri. Dacă ar avea cineva curiozitatea, (cineva din interiorul fenomenului), să revadă cine a câștigat un premiu, la Caransebeș, la ultimele ediții, ar putea găsi nume ale unor epigramiști care nu au mai câștigat în altă parte, nefiind conducători de cenaclu, organizatori de festivaluri, prieteni cu te miri cine. Noi sperăm că am reușit să eliminăm criteriul reciprocității, criteriu atât de păgubos și contraproductiv! Ne-am bucura să o facă și alții!
Aș putea da mai multe amănunte privitor la \"bucătăria\" concursului, dar ar fi o lipsă de politețe față de concurenți și față de colegi. Dacă un coleg epigramist a obținut nota 4,50, la concurs, nu cred că ar fi corect să-l expunem aici și să-l transformăm în subiect de glume! Nu de alta, dar dacă știi că vei fi invitat la festivalul respectiv, din politețe față de gazde, trebuie să participi și la concurs, chiar dacă n-ai avut nicio afinitate cu temele respective, motiv pentru care nici inspirația nu te-a ajutat să scrii ceva mai de \"Doamne-ajută\"! Un motiv pentru care, de câteva ori - pe parcursul ultimilor ani, nu am dat prea multe amănunte legate de jurizare, fapt ce a condus la multe reproșuri. Cu prietenie,
Ioan J
Nae Bunduri, deși a participat la concurs, se face a uita că fiecare concurent a trimis câte patru epigrame, două la fiecare temă. Or, din câte știu eu, fiecare epigramă a primit o notă, din media acestora rezultând cea finală. Juriul: Ion Cojocaru, Nicolae Borlovan, Nicolae Nicolae și subsemnatul, fără nicio altă discuție, a lăsat media aritmetică să stabilească palmaresul concursului. În concluzie, fiecare dintre cei care au concurat, au primit câte șaisprezece note. Criteriile de notare, ca la orice concurs al genului, au ținut cont de construcție, prozodie, poantă, dar mai ales de încadrarea în temă. Pentru orice abatere de la cele de mai sus s-au scăzut puncte, desigur că pentru fiecare epigramă în parte. Între paranteze fie pus, anul acesta notele au fost foarte mici, așa că ar trebui să postez toate cele 228 de epigrame pentru ca să poată fi observată obiectivitatea juriului.
M-ar bucura ca, măcar în proporție de 50%, să se procedeze așa și la alte concursuri. Dacă ar avea cineva curiozitatea, (cineva din interiorul fenomenului), să revadă cine a câștigat un premiu, la Caransebeș, la ultimele ediții, ar putea găsi nume ale unor epigramiști care nu au mai câștigat în altă parte, nefiind conducători de cenaclu, organizatori de festivaluri, prieteni cu te miri cine. Noi sperăm că am reușit să eliminăm criteriul reciprocității, criteriu atât de păgubos și contraproductiv! Ne-am bucura să o facă și alții!
Aș putea da mai multe amănunte privitor la \"bucătăria\" concursului, dar ar fi o lipsă de politețe față de concurenți și față de colegi. Dacă un coleg epigramist a obținut nota 4,50, la concurs, nu cred că ar fi corect să-l expunem aici și să-l transformăm în subiect de glume! Nu de alta, dar dacă știi că vei fi invitat la festivalul respectiv, din politețe față de gazde, trebuie să participi și la concurs, chiar dacă n-ai avut nicio afinitate cu temele respective, motiv pentru care nici inspirația nu te-a ajutat să scrii ceva mai de \"Doamne-ajută\"! Un motiv pentru care, de câteva ori - pe parcursul ultimilor ani, nu am dat prea multe amănunte legate de jurizare, fapt ce a condus la multe reproșuri. Cu prietenie,
Ioan J
0
IJAș fi curios cum comentează Nae Bunduri rezultatele de la Alba Iulia, concurs unde, odată cu \"Cartea... cu premii\", avem, cel puțin, toate materialele trimise de premianți. Ce părere are privitor la ierarhiile de la fiecare secțiune, ierarhii care, după mine, ar fi trebuit să arate diferit de cele stabilite.
0
DNIoane, argumentul ăsta cu lipsa de politețe față de participanți, în cazul anunțării notelor, poate fi demontat instantaneu. Nu știu dacă știi cum a procedat Lucian Perța de la Vișeu: a publicat notele, dar nu lângă nume, ci lângă moto. Mi se pare o dovadă nu numai de transparență, dar și de bună credință, care ar trebui să astupe gura eventualilor cârcotași.
Nae, uitasem să te întreb: ai reproșat epigramei lui Viorel Martin \"Poanta, adică versul 4, este chiar expresia dată ca temă\". Asta e cumva o lipsă? Eu am folosit de mai multe ori metoda asta, uite un exemplu:
Statuie ecvestră
În marmură, cioplind cu dalta,
A folosit greșit unealta
Și-n loc de armăsar, e iapă...
Deci, unde dai și unde crapă.
Crezi că folosirea explicită a temei îi scade valoarea epigramei?
Nae, uitasem să te întreb: ai reproșat epigramei lui Viorel Martin \"Poanta, adică versul 4, este chiar expresia dată ca temă\". Asta e cumva o lipsă? Eu am folosit de mai multe ori metoda asta, uite un exemplu:
Statuie ecvestră
În marmură, cioplind cu dalta,
A folosit greșit unealta
Și-n loc de armăsar, e iapă...
Deci, unde dai și unde crapă.
Crezi că folosirea explicită a temei îi scade valoarea epigramei?
0
IJO propunere interesantă, demnă de a fi pusă în practică! Sincer, chiar nu m-am gândit la așa ceva. Dar, qui prodest? Oricum, în sensul celor sugerate de tine, promit să dau detaliile respective oricui va fi interesat de ele, fie că mă contactează telefonic, (numerele sunt publice, la fel ca și adresa de e.mail sau ID-ul de messenger), fie în alt mod! Cu amiciție,
Ioan J
Ioan J
0
NB1--repet: \"...Nu-mi revendic nimic de la Caransebeș, știind ce valoare au epigramele pe care le-am trimis(adică nu prea au)...\"
2 Spui că totul s-a jurizat cu sinceritate. Și acum chiar te cred atâta vreme cât în juriu, pe lângă doi epigramiști consacrați, apar două nume total necunoscute în lumea epigramei. Cei doi pot fi niște Domni onorabili dar ce au ei cu epigrama!?
3. Am făcut niște observații privind Pr III și Mențiunea I relativ la gravele greșeli de prozodie respectiv poanta la Pr III. Despre astea de ce nu zici nimic?
4-- La Alba Iulia madam elis mi-a refuzat spre publicare în broșură cea mai reprezentativă epigramă din grupaj, lucru care mi l-a comunicat telefonic seara la ora 23 dimpreună cu niște expresii care, de altfel, o caracterizează. Cred că ai observat și tu, Ioane, că mulți îți publică din grupaj ce ai mai slab sau omit ceea ce e mai bun tocmai pentru a te trage în jos iar madam elis e doctorițâ și în așa ceva Că alt juriu, la Alba, ar fi făcut altă ierarhie...e altceva și nu contest. Dar să privim în cartea cu premii unde sunt multe epigrame și să vedem câte greșeli de prozodie găsim. Ori din cele de mai sus, sunt 2 din 5 adică 40%
2 Spui că totul s-a jurizat cu sinceritate. Și acum chiar te cred atâta vreme cât în juriu, pe lângă doi epigramiști consacrați, apar două nume total necunoscute în lumea epigramei. Cei doi pot fi niște Domni onorabili dar ce au ei cu epigrama!?
3. Am făcut niște observații privind Pr III și Mențiunea I relativ la gravele greșeli de prozodie respectiv poanta la Pr III. Despre astea de ce nu zici nimic?
4-- La Alba Iulia madam elis mi-a refuzat spre publicare în broșură cea mai reprezentativă epigramă din grupaj, lucru care mi l-a comunicat telefonic seara la ora 23 dimpreună cu niște expresii care, de altfel, o caracterizează. Cred că ai observat și tu, Ioane, că mulți îți publică din grupaj ce ai mai slab sau omit ceea ce e mai bun tocmai pentru a te trage în jos iar madam elis e doctorițâ și în așa ceva Că alt juriu, la Alba, ar fi făcut altă ierarhie...e altceva și nu contest. Dar să privim în cartea cu premii unde sunt multe epigrame și să vedem câte greșeli de prozodie găsim. Ori din cele de mai sus, sunt 2 din 5 adică 40%
0
NBDane,iată răspunsul meu: DA! Este o mare lipsă! Nu e bine ca tema sub formă de expresie să o folosești ca atare și mai ales în versul patru unde de fapt trebuie să troneze măria sa, poanta. Personal susțin această idee care de fapt nu-mi aparține ci de vreo 25 de ani am tot auzit-o de la \"granzii\" epigramei, ca să folosesc un termen fotbalistic. Adică Navarra, Trifu, Ghițescu, Clenciu, Dinescu, Geo Olteanu etc. Dacă tu agreezi această tehnică și o folosești...e treaba ta. Eu, ca un admirator al tău, îți doresc SUCCES! Să ne vedem cu bine!
0
LOAceeași spuză trasă pe trei turte diferite: a participantului plimbat, a participantului nepremiat și a organizatorului auto-declarat cel mai bun.
Trăgând aceeași spuză pe turta mea,
Calimero,
Neparticipantul nepremiat
Un concurs la care mama te sfătuiește să te gândești de două ori înainte de a trimite
Trăgând aceeași spuză pe turta mea,
Calimero,
Neparticipantul nepremiat
Un concurs la care mama te sfătuiește să te gândești de două ori înainte de a trimite
0
NB Lau-(Orasanu evident)Te rog să fii mai \"esplicit\"
Norică , te rog să zici cand te-ai săturat de noi pe pagina ta
Norică , te rog să zici cand te-ai săturat de noi pe pagina ta
0
VSn-o să uiți prea ușor acest festival!... Doar nu ai șansa, toată ziua, să rămâi pe peron, la Craiova.
Haioasă pățania voastră, iar relatarea ei este savuroasă. Fotografiile sunt și ele frumoase, parcă ar fi fost făcute la comandă pentru textul tău.
Nu trebuia să scrii și premiile, acestea puteau fi anunțate într-o postare separată.
Haioasă pățania voastră, iar relatarea ei este savuroasă. Fotografiile sunt și ele frumoase, parcă ar fi fost făcute la comandă pentru textul tău.
Nu trebuia să scrii și premiile, acestea puteau fi anunțate într-o postare separată.
0
DNVali, ai dreptate, Caransebeșul face ce face și rămâne de neuitat. :)
În privința pozelor, se vede priceperea lui Todo. Dar mai contează și exercițiul: încă din tinerețe îmi plăcea să aleg 5-6 poze dintr-un morman, să le așez într-o anumită ordine și să construiesc un mic text bazat pe ele.
Cu premiile nu știu dacă ai dreptate. Din păcate, la Caransebeș n-am fost decât trei agoniști. Lui Jorz nu-i place să posteze cronici, nici anul trecut n-a făcut-o. Todo n-a avut net până aseară. Iar eu nu puteam să postez un text despre festival și să nu public premiile. Știu că tu le aflaseși la telefon, dar majoritatea epigramiștilor abia așteaptă să vadă componența podiumului.
În privința pozelor, se vede priceperea lui Todo. Dar mai contează și exercițiul: încă din tinerețe îmi plăcea să aleg 5-6 poze dintr-un morman, să le așez într-o anumită ordine și să construiesc un mic text bazat pe ele.
Cu premiile nu știu dacă ai dreptate. Din păcate, la Caransebeș n-am fost decât trei agoniști. Lui Jorz nu-i place să posteze cronici, nici anul trecut n-a făcut-o. Todo n-a avut net până aseară. Iar eu nu puteam să postez un text despre festival și să nu public premiile. Știu că tu le aflaseși la telefon, dar majoritatea epigramiștilor abia așteaptă să vadă componența podiumului.
0
Răspunsul trenului: La Craiova.
:)
A meritat, zău, să pierdeți trenul, dacă această întâmplare a dat naștere unor asemenea epigrame. M-am delectat și „m-am” râs de tot. Și asta mi-a plăcut: „S-a dovedit că Nicușor Constantinescu e îndrăgostit de Esenin, Arcadie Chirșbaum de acordeon, iar o bună parte din comeseni de propria creație. ”
Cât despre mine, și eu ratasem trenul căruia îi pusesem gând inițial. Dar a meritat, și în cazul meu, că m-am nimerit (ca oiștea-n gard) în trenul „vostru”. M-am bucurat de revederea, neașteptată, cu epigramiștii, mai ales cu dl. Corbu pe care, inițial, îl ignorasem cu desăvârșire. Când m-am întors să îl observ, în sfârșit, tocmai le declara companionilor cu un umor umbrit de tristețe: „Nici nu știți cum se simte un bărbat când o femeie îl declară mort, atunci când e încă în viață”.
Felicitări pentru acest articol scris cu mult nerv și umorul care te caracterizează!