Vali Slavu

„Stai să vezi ce mi-a fost dat
Să văd azi, umblînd prin sat.
Două babe-ntr-o dugheană,
Cu cerceii în sprînceană.”

(Daniel Gherasim)

Daniel, apreciez faptul că ești un simpatizant al epigramei. Merge, merge replica, mai ales că babele tale sunt cool! Dar și cele pe care le-am văzut eu sunt la fel:

Sus, la munte, trei băbuțe
Stau la umbră-n dosul stânii
Cu catrințele scurtuțe
Ca să li se vadă… sânii!

(Cică, în tinerețe, femeile poartă decolteu, ca să li se vadă sânii. La bătrânețe, poartă fuste mini… cu același scop!)
:)

Tu spui așa:

Să îmi explice cei mai culți,
Că eu n-o să pricep în veci:
Cum spectatorii vin mai mulți
Decât atunci când este meci?

Eu aș schimba din iambic în trohaic. Ar curge mai frumos fără \"să îmi\" la început și s-ar rezolva și aritmia din versul al doilea, unde negația e neaccentuată. Ideal ar fi să scapi și de \"cecei\"...

Să-mi explice cei mai culți,
Că eu nu pricep în veci:
Cum vin spectatori mai mulți
Ca atunci când este meci?

E doar o părere... Cât despre replici, îi las pe alții să le dea, că fotbalul și politica sunt subiecte care mă depășesc. :)

A fi... în rând cu lumea, sau, a nu fi... pe de-a-ndoaselea.
În vremurile astea, a fi în rând cu lumea înseamnă... a fi pe de-a-ndoaselea.

A fi... ținut la curent, sau, a nu fi... legat de gard.
... de gardul electric? :)

care, cu siguranță, se referă și la tine, Nelu Gârda:

Remarca, fără doar și poate,
E bună, dubii nu încap,
De-aceea-nclin să-i dau dreptate
Că sunteți foarte tari... de cap!

:))

Termenul de expediere este 31 august. Problema este că pot fi idei similare cu ale noastre. Nu e fair play să apari cu ele în timp ce noi încă mai \"tricotăm\". Indiferent că trimiți sau nu.

În urmă cu ceva vreme, la atelier, mai apăreau câteva catrene la temele impuse la Cluj. Dacă mă uit bine, grupajul de mai sus nu e străin de aceste teme. Nu cred că e corect să se posteze epigrame înainte cu de a se termina concursul.

Sâmbătă, 13 august, la Lupeni, va avea loc prima ediție a Festivalului Național de Folk \"Tatiana Stepa\". Printre participanți, se vor număra interpreți remarcabili ai genului, cum sunt George Nicolescu, Mariana Gheorghe, Cristian Buică și, desigur, lupenenii Cătălin Stepa și Florin Paul Camen.
Evenimentul este un semn de aducere aminte, la fel cum se vrea a fi și semnul lăsat de mine, aici, după doi ani de la moartea interpretei.
Dumnezeu s-o odihnească!

Poantele reușite se nășteau într-un cap blond
(Aforism din filozofia proprie)

Voi vreți atac la baionetă,
Dar vă dezamăgesc profund...
De când am devenit brunetă,
Nici nu mai știu ce să răspund! :)

A se citi \"Tuturor celor care au lăsat replici\"!

Mă așteptam la replici bune,
Dar simt că mă cuprinde-o frondă...
Ca să-nțeleg ce-ați vrut a spune,
Ar trebui să fiu iar blondă!

Glumesc, desigur. Nu am glumit, însă, când am afirmat că nu mai sunt blondă. Ideea acestei epigrame s-a născut când am găsit păr negru pe perna mea. Încă sunt în faza de acomodare cu noul look, așa că...
Vă mulțumesc tuturor pentru replici. Salut prezența lui Adrian Firică printre epigramiști și îl avertizez că epigrama... se ia și dă dependență! :)
Văd că vă simțiți ca acasă, așa că duelați-vă, dragilor, în continuare!

Adriana dragă, poate greșesc, poate tind să judec precum în cazul epigramei, dar consider că titlul (de altfel, sugestiv) deconspiră finalul poemului. Tăișul este, oricum, sugerat de acea lucire a briciului. Parcă ar fi mai interesant dacă l-aș intui eu, cititorul, la final...

Știu că, în epigramă, monorima este de evitat. Nu credeam că, în poezie, repetarea unor rime aduce un minus construcției. În varianta inițială, poezia avea doar patru strofe. Prima am adăugat-o înainte de postare. Poate, fără ea, rimele sesizate de tine nu ar fi fost atât de evidente. Nu voi modifica ceva, pentru că ar fi foarte greu, dar aș putea să renunț la prima strofă și să le inversez pe următoarele două. În felul acesta, aș alterna strofele cu „oare” și cele fără:

Vara e compozitoare –
Cu un tril de ciocârlie
Și-unul de privighetoare
Ea compune-o rapsodie.

Vara, mare pictoriță,
Ia din curcubeu culori
Și, cu har, în poieniță,
Zugrăvește fluturi, flori…

Ca poetă iscusită,
Vara, cu penel de soare,
Scrie slovă aurită –
Câte-un vers în orice floare.

Când cicoarea și sulfina
Au, din rouă, diademe,
Ea transformă-n zori grădina
Într-o carte cu poeme.

Crezi că ar fi mai bine așa?

Mulțumesc pentru aprecieri!

Ottilia dragă, siajul pe care ambarcațiunile-poeme le lasă în sufletul tău este evident. Acest text, scris cu sufletul, poate fi considerat un omagiu adus Măriei Sale Poetul de către un cititor mulțumit. Trebuie multă muncă pentru a alcătui un asemenea colaj. Sper că „liniștea ascunsă” nu a rămas ascunsă privirilor autoarei cărții în cauză!

că te-ai gândit să vii cu o epigramă conjuncturală; e sărbătoare, se mai destinde atmosfera...
Totuși, eu, în locul Sfântului Ilie, nu te-aș angaja. Motivul: nu poți lua o decizie, oscilezi între a regla focul, jetul, tirul... :)
Acum, lăsând gluma, ce ai vrut să demonstrezi? Știm deja că ești un bun versificator. Poți să mai scrii \"n\" variante, dar cui folosesc?
Referitor la construcție, la ultimul vers nu ar suna mai bine \"Să-i mai reglez...\"? Parcă \"să îi\" ar fi de evitat...

Anul viitor, voi participa și eu. Dacă până și tu ai obținut un premiu, înseamnă că sunt șanse și pentru mine... :))

Felicitări tuturor agoniștilor amintiți mai sus iar ție felicitări și pentru articol!

să-mi fac cont, dar mi s-a spus că \"Există deja un Cont Google asociat acestei adrese e-mail...\". Am încercat cu altă adresă și... același răspuns. De ce, oare?

că n-ai fost în criză de inspirație. Se știu rezultatele?

Domnule Liculescu, credeți că nu i s-a spus domnului ministru Funeriu că nu merg treburile așa cum ar trebui? Vă înșelați… Anul trecut, la Congresul Cadrelor Didactice, președinta Asociației Învățătorilor Ialomițeni a punctat multe dintre neajunsuri. A făcut-o atât de bine, încât însuși cel vizat, domnul ministru, i-a strâns mâna și a felicitat-o. I-a cerut chiar să centralizeze doleanțele noastre, urmând să fie primită, după congres, în audiență. Mira-m-aș să se fi rezolvat ceva…
Aduceți în discuție manualul de analiză matematică de clasa a XII-a. O, câte asemenea exemple vă pot oferi!… A fi autor de manuale înseamnă puncte la dosar și cum, din păcate, s-a declanșat, de câțiva ani, goana după puncte, ajung să câștige concursurile (ei știu cum) autori care nu țin seamă nici de particularitățile de vârstă ale copiilor, nici de aspectul estetic, nici de multe alte aspecte.
Sistemul este bolnav, foarte bolnav. Nu se poate generaliza, dar e trist să vezi că profesia de dascăl ajunge să nu mai fie nici pe departe ce ar trebui să fie. E trist când un profesor care ar trebui să pregătească, intensiv, un elev pentru olimpiadă, faza națională, timp de două săptămâni îi spune: „Promit că de mâine mă ocup de tine!”. Iar când elevul se întoarce, totuși, laureat, același profesor îl „felicită” spunându-i: „Eu nu te-aș fi premiat!”.
Nu cred că e vina liceenilor că nu au învățat pentru bacalaureat. Cauzele procentajului scăzut sunt multiple. Societatea i-a învățat că se poate lua examenul și altfel. Am mai spus și cu alte ocazii că elevii ar trebui învățați la școală și lucruri care nu țin de programa școlară: corectitudinea, dreptatea, iubirea… Am hotărât de mulți ani să nu mai primesc nimic de la elevi, nici măcar flori sau mărțișoare. Ce învață copilul când vede că mama face chetă pentru doamna învățătoare? Ce învață când vede că părinții nu merg „cu mâna goală” la medic – de exemplu? Ce învață când aude că „X” a oferit șpagă pentru a obține un loc de muncă? Și atunci, el de ce să nu procedeze la fel?
Știm că peștele de la cap se-mpute, nu?
Cu tristețe, am ajuns la concluzia că multe lucruri sunt fără leac în țara noastră. Problemele din învățământ nu le va rezolva – cu atât mai puțin – un epigramist. Noi facem doar haz de necaz.

Petru Miloș, cred că ar ieși o epigramă reușită cu această poantă. Interesantă alăturare: „cu miile” – „cu zece mii”… Ar merita reformulate primele două versuri, pentru a obține o epigramă de sine stătătoare. Mai încerc și eu ceva:

Prețul succesului

Se știe că elevi „distinși”
Tratează școala cu dispreț,
Dar la examen merg convinși
Că-l vor lua… cu orice preț!

Drăguță epigrama ta, Laurențiu.
Cică, de-aia n-au trecut unii (mai ales fetele), că n-au avut timp să termine lucrările, fiind pre(a)ocupați să zâmbească frumos la camere. :)