Vali Slavu

„De dorul verii a înflorit o floare;
În lanul galben-auriu
e plin de maci
E numai soare și...
mușuroaie de furnici.


Nisipul arde sub picioare
Gradul se strecoară-n zi,
Se văd copii, iar pe rozoare
Se-aude foșnet de colii.”

De dorul verii? Păi e plină vară, dacă lanul e auriu și macii înfloriți.
În ceea ce privește compoziția, în prima parte pare a fi vers alb, iar a doua strofă se vrea a fi cu rimă. Ai acolo două cuvinte care nu există: „rozoare” (corect „răzoare”) și „colii” care chiar nu știu ce înseamnă și nici DEX-ul n-a vrut să-mi spună.
Ți-aș sugera mai multă atenție.
Succes!

Țăranii azi la noi nu mai muncesc pământul,
Pe sute de hectare-i pârloagă, bate vântul.
Și cum e tot mai rar porumbul cu știulete,
Rămâne-autostrada fără \"toalete\".

Ți-ai asumat o sarcină dificilă. Să scrii despre un asemenea festival, unde se pare că nu ați avut timp nici să dormiți, nu e deloc simplu. Am citit cronica ta cu interes și cu regretul că nu am putut participa. Da, ne-ai convins că a fost frumos, o confirmă și fotografiile.
Felicitări!

Vă mulțumesc tuturor pentru popas!
Miloș Petru, poate ne vom vedea, cândva, și față în față, nu numai în poze.
Nelu Gârda, la următoarea fotografie a agonicilor, sper să nu lipsești.
Dan, cu fotografiile a fost durere mare. Abia am avut de unde alege. Îi mulțumesc colegului tău, Ionuț Țucă pentru că a contribuit și el (prin intermediul tău) cu câteva fotografii pentru acest articol. Precizez că acelea făcute de mine (cu un aparat împrumutat) au ora setată greșit. Să sperăm că data viitoare voi reuși să iau iar aparatul Teodorei.
Felicitări CUC-ilor! Pun aici o fotografie, să vadă lumea ce mândri erați:

„Te urc, drăguță, și pe tine,
Ți-o spun la modul personal,
Că dacă troliul nu mă ține
Mai am un cric funcțional”
(Florin Rotaru)

„Când am văzut ce bani i-au dat
Pe mădular, căzui pe spate
Și mă gândesc aprofundat
Să vând și eu, măcar jumătate”
(Florin Rotaru)

E un lăudăros amicul
Și te vrăjește-n van, pe bune.
Tu să nu crezi chiar tot ce spune:
A hotărât să-și vândă cricul.

…doar dacă nu cumva e vorba de două („Mai am un cric funcțional”)…
(Doamne iartă-mă! Când te gândești că până să vă cunosc pe voi eram fată cuminte…)

Unul dintre catrenele (că epigrame nu pot să le spun) pe care le-am scris pentru Galați era cu Țepeș-Vodă care rima, ca la tine, tot cu "modă":

Plagiatorii să fie trași la răspundere!

Cum hoția e, la noi, o plagă,
Pe plagiatorii, azi, la modă,
Poate la răspundere să-i tragă
Numai legendarul Țepeș Vodă!

Dar nu eram sigură de originalitatea ideii cu tragerea la răspundere... în țeapă și nici bine valorificată nu mi s-a părut. Așa că nu am mai trimis la Galați.
Ideea ta e frumoasă, iar epigrama respectivă mi se pare bună. Și ultima, cea cu lovitura de stat mi-a plăcut.

Mulțumesc pentru că ați recomandat articolul meu!
În timpul congresului am notat cât de mult am reușit din tot ce s-a discutat. La întoarcere, pe tren, am reușit să pun cap la cap ideile notate, pentru a aduce pe Agonia vești proaspete. Știu că mulți dintre utilizatorii de pe site sunt cadre didactice, elevi, studenți, să nu mai vorbim de câți dintre ei se lovesc de problemele din învățământ ca părinți. Pentru ei am scris articolul. M-aș fi bucurat să aflu părerile lor, iar în eventualele discuții să pot aduce completări la ceea ce am scris. De exemplu, nu am scris că doamna ministru, după ce s-a reîntors la dezbateri, a anunțat că votarea Legii salarizării s-a amânat pentru mâine, dar în schimb s-a votat Legea rectificării bugetare, fiind bani de salarii până la sfârșitul anului.
Dar am scos din calcul un lucru important: ÎNCÃ E VACANȚÃ!

\"Eu în biologie chiar mă scald:
Țânțarii (ele!) adunați în grup
Se ospătează doar cu sânge cald,
Deci de la libelule-n minijup...\"
(Tataia)

De cum au apărut, grăbiți, cei doi,
Zicând că le-ar păsa de sănătate,
Știam -să fie vorba între noi-
Că n-au venit cu gânduri chiar curate.

\"Ține tare la ciufută,
Ca la gemul... de cucută.\"
(Valy Cojocaru)

Îi vine, fără-ncetare,
Cucută pe gât să-i toarne,
Dar preferă să-i prepare
Câte-o dulceață de... coarne.

\"Publicitate\" îmi place. Aș fi notat-o, cu siguranță, mai bine.

Ți-am dat notă mică (6) pentru că mi s-a părut lipsită de poantă. Unul a cheltuit bani cu o femeie. Stop. Chiar dacă femeia e \"ușoară\" și el a cheltuit bani \"la greu\" (probabil ai mizat pe antonimia acestor doi termeni) nu văd poanta.

Figură mai ești!
Nu am acum dispoziția necesară (după o zi de bucătăreli) să-ți răspund la versuri, în versuri, dar nu rămân eu datoare.
Doar un proiect ai? Eu, din păcate, a trebuit să mai și renunț, temporar, la unele, că nu mai fac față.
Floriane, să înțeleg că, indirect, îmi propui o colaborare? :)

Acest articol scris cu meticulozitatea specifică autorului Cornel Rodean pe mine m-a fascinat. Eu am scris despre oglindirea enigmisticii în literatură, urmând cam aceeași schemă. De fapt, lucrarea mea s-a scris singură, pentru că am început, de prin liceu, să-mi notez exemple, din plăcere, fără să știu că, peste ani, le voi valorifica.
Revenind la articolul tău, fiecare epigramist ar mai putea adăuga multe exemple, din creația proprie sau a confraților. Mie, de exemplu, mi-au venit în minte metagramele din epigrama lui Nae Bunduri, cu „țara sașilor pierduți”. Sau metagrama domnului Petrone: „Să găsească-un cărturar / Printre… corturari.”
Sunt multe alte epigrame ale căror poante se bazează pe androgin. De exemplu: Unui fotbalist... „Noaptea-n bar și ziua-n... bară.” (Virgil Șchiopescu – Unui fotbalist...), „Cu capitala-n București / Și capitalul... nicăierea.” (Ion Moraru – Țara noastră). Ion Moraru, de altfel, apare cu un exemplu și în articolul tău. Nu întâmplător recurge la enigmistică, fiind pasionat de rebus. Eu mă cam feresc să folosesc jocuri de cuvinte, pentru că mă gândesc că le-au mai trecut și altora prin minte, înaintea mea. Ca urmare, nu prea am epigrame de acest gen. Am fost tentată, la început, dar acum... mai cu precauție. Apropo de epigramiști care folosesc problemele de rebus în creațiile lor, puteai scrie un articol întreg, exemplificând numai din Dan Norea.
În concluzie, articolul se adresează epigramiștilor, rebusiștilor, dar și celor care îndrăgesc frumusețea limbii române și jocurile de cuvinte. Desigur, ar fi meritat o citire și mai atentă, din partea mea, dar am restanțe mari la toate treburile. Voi reveni, cândva, asupra lui. Sper să-l citesc în "Epigrama" și în "Rebus Flacăra".
Felicitări sincere!

Pretext e ursul, însă, știu eu bine,
Ți s-a făcut puțin de-acupunctură,
De-aceea pe aici mai dai o tură.
Ei, las\' că pun albinele pe tine! :)

Felicitări, talentaților!
Cornel, ai scris o cronică superbă. Recunosc, am zis că voi citi cronica altădată, având multe treburi. Dar, odată ce am citit primele rânduri, nu m-am mai oprit.
Dan, mă bucur pentru tine. Ai scris tu și alte cărți, dar aceasta le întrece pe toate. E... altceva. Sper să urmeze și volumul al doilea.

Todo, îți mulțumesc pentru cuvintele frumoase, dar și pentru sfaturile pe care mi le-ai dat, de-a lungul timpului! Datorită ție am învățat multe și încă mai am de învățat. Mă bucur că ai fost prezent la lansarea de la Orăștie. Șarja pe care mi-ai dedicat-o a fost tare drăguță, dar te las pe tine s-o prezinți.

Cartea nu putea ascunde surprize pentru tine, deoarece știai majoritatea epigramelor. Mai mult, pe unele le-ai văzut „născându-se” pe acest site.
Am publicat această carte după nouă ani, dar tu știi că era să mă grăbesc, pentru că se ivise, cu câțiva ani în urmă, o ofertă. Din fericire, acel domn primar nu s-a ținut de cuvânt. Spun „din fericire” pentru că sunt sigură că acum n-aș fi fost mulțumită de calitatea epigramelor din volum.
Pentru breasla epigramiștilor am respect dar și recunoștință. Chiar dacă scriu mult mai ușor și mai bine (zic eu) poezii pentru copii și fabule, sunt conștientă că n-aș fi ajuns aici fără „stagiul” făcut printre epigramiști.
Capitolul-confesiune nu putea lipsi. Acea întâmplare a schimbat multe în viața mea. Nimic din ce am realizat pe plan literar nu s-ar fi întâmplat.

Îți mulțumesc pentru cuvintele frumoase și nu numai!...

Dan Norea, după festivalul de la Buzău, o să poți critica „VALIza”. Ți-o voi oferi cu drag.
Nicolae Diaconescu, deosebită sau nu, am fost o prezență pe acest site. Au fost vreo șapte ani în care îmi începeam ziua intrând pe Agonia.
Petru-Ioan Gârda, noi am crescut amândoi pe acest site. Cu „abecedăreala” sunt abia la început.
Ottilia Ardelean, prea multe „VALIze” nu vor fi, pentru că scriu puține epigrame. Abia am adunat câteva să umplu „VALIza” aceasta. Care va ajunge și la tine, evident.

Grigore, cu strânsul într-un volum e o adevărată poveste. Inițial am făcut o selecție riguroasă și m-am trezit cu vreo 100 de epigrame. Apoi am revenit asupra lor, cu mai multă indulgență, și am selectat 250. Cât despre pantofi, am grijă să nu-i uit, că-s de firmă. Marca Pătrășcan! :)

Vă mulțumesc amândurora pentru semn!

Îi felicit pe organizatori, pe premianți și, nu în ultimul rând, pe „cronicar”! Cronicar care suferă de boala... cronică a urcatului în copaci. Se știe, chiar dacă nu văd o fotografie doveditoare.