Vali Slavu

Cum apariția cărții a fost făcută cunoscută printre iubitorii de umor din țară, nu putea trece neobservată în Costești. Grație interesului pe care domnul primar Silvestru Cârjonțu îl manifestă pentru activitățile culturale, în data de 15 august, a avut loc lansarea volumului „Ariciul cu țepi de alint”, deodată cu lansarea volumului „O viață pe pământ, o lună în iad”, scrisă de Matei Condurachi. Prezentarea a fost făcută de domnul profesor Neculai Bleoju.

Mulțumesc, doamnelor! Mulțumesc domnule!
GPI, știi cum a fost? Banală, altfel te întreceam. :)

Vă mulțumesc tuturor!
Dane, în vacanța aceasta am început o acțiune, pe cât de migăloasă, pe atât de importantă pentru mine. Unor confrați chiar le-am povestit. Am deschis un folder intitulat „Similitudini” în care am creat multe fișiere: omonime, paronime, calambururi, expresii, citate celebre, proverbe și zicători și multe altele. Am luat câte o carte de epigrame, am citit-o cu atenție și, când am ajuns la ceva potrivit cu tematica fișierelor create, am trecut epigrama cu pricina acolo. Totul este așezat alfabetic, ușor de găsit. Nu am reușit să parcurg nici un sfert din cărțile pe care le am, dar am adunat foarte multe similitudini, întâlnite la autori pe care nici prin gând nu mi-ar trece să-i bănuiesc de incorectitudine. Autori care nu s-ar gândi că epigramele lor nu sunt originale. Am găsit și trei sau patru similitudini pe aceeași temă. Uneori, mă întreb dacă merită efortul. Nu știu, dar pentru mine e un exercițiu util. M-ar interesa și epigrama despre care spui.

nu e cazul să-mi recapăt vederea. Logic, nu?
Dacă ar fi epigrama mea, aș formula primul vers așa:

Zăresc femeile frumoase

Motivele pentru care am acceptat să fiu editor la secțiunea „Epigramă” le-am prezentat încă de la început. Am încercat să fiu un editor bun. Se pare că nu am reușit.
Aș vrea să-i întreb ceva pe epigramiștii de pe site. Câți ar fi dispuși să accepte acest rol, să-și facă timp de multe ori pe zi pentru a intra pe site, să citească tot ce se postează? Câți ar reuși să fie pe placul tuturor, să ia întotdeauna numai decizii bune? Poate se va găsi vreunul care să accepte. Eu mă opresc aici. Nu sunt adepta sloganului „Dacă voi nu mă vreți, eu vă vreu!”. Voi posta în continuare pe Agonia, care este site-ul meu de suflet, dar, din acest moment, nu mai întreprind nicio acțiune editorială.

se află nedumerirea mea privind înțelesul acestei epigrame. Autorul a venit cu explicații. Nu m-au convins, dar am așteptat să aud și alte păreri. Am avut, așadar, aceleași așteptări ca și tine, Cornel. Ca un epigramist să-mi spună că greșesc. Uite că tocmai mi-a spus că aveam dreptate.

Sper că vă opriți aici...

mi se pare neclară.

Sănătos – plătești o viață
CAS și orice dare;
„Operat”, c-un fir de ață
Ești cusut să… n-ai scăpare.

Dar ce aveți cu Pandurii? Eu vorbeam de Jiul, care chiar e la apă. :)

Și eu dumneavoastră. :)

Aritmie în versul al doilea: "să fie".

De-acum ministeru`,
Poate fie mai harnic.
Dacă Pivniceru,
Vine cu-n paharnic.

de-acum - aritmie
poate fie - corect "poate fi"

Cică-au fost „Extratereștri”…
Îi credeam hingheri veriști,
Însă toți erau maeștri
Fotbaliști.

Ce legătură are fotbalul cu verismul?

S-a găsit misteru`,
Să fie mai harnic.
După Pivniceru,
Vine și-un paharnic.

Primele două versuri sunt de umplutură și nu au nici logică. Misterul să fie mai harnic? Și apoi, care mister?
În titlu, aveți un typo.

La comentariile offtopic nu se răspunde. Serios, chiar ți se pare o replică reușită? Dacă tot ai contestat hotărârea mea, te rog să argumentezi! Mie mi se pare o replică scrisă numai de dragul de a se băga în seamă, cum face adeseori, fapt pentru care este atenționat de epigramiștii consacrați. Nici logică nu are, nici poantă, ca să nu mai vorbesc de faptul că are o conotație sexuală vulgară ("s-o ia-n mai multe rânduri").

sunt niște strungari ștrengari? :)

Să mai fie-o vină,
Pentru națiune;
Votul să devină,
O infracțiune.

Primul vers mi se pare forțat. Nici mesajul nu mi se pare clar, nici construcția nu e prea reușită, cu acele două consoane fricative (Citiți cu voce tare "fie-o vi"!). Altfel, catrenul curge frumos.

ia s-o pun eu la Atelier! :))

Sorin, referitor la lungimea versurilor, e clar că un vers scurt dovedește măiestrie din partea autorului. Dar am întâlnit și epigrame cu vers lung foarte frumoase și gustate de public. Cât privește poanta, am încercat… 2 în 1, dar n-a fost o idee bună. Știu că “la pământ” e o poantă folosită. La o simplă căutare pe Google, am găsit șase autori (dar trebuie să fie mult mai mulți) care au folosit-o și, crede-mă, original a fost doar unul. E drept că la unii sunt la pământ țăranii, la alții agricultura, aplicarea legilor, fizica, economia etc, iar la mine, minele. Am considerat adevărata poantă cea cu Jiul intrat la apă. Comentariul tău m-a convins că trebuie să refac totul. Scot mineritul din schemă și încerc versuri mai scurte. Poate reușesc…

nu era vorba dacă rimează mai bine sau mai puțin bine. Tataia spune că sunt asonanțe. Tu vii și spui că are dreptate. Asonanțe sunt, spre exemplu, umbră și umblă.
Dacă ne-am lua după literele dinaintea vocalei accentuate, ar însemna că nu rimează mai nimic în grupajul de mai sus. În prima epigramă, ardoarea nu ar rima cu culoarea, că ardoarea are d și culoarea are l înaintea vocalei acentuate. Așadar, îi propun lui Grigore să rimeze ardoarea cu sudoarea și (în aceeași epigramă) poporul cu sporul, nu cu semaforul. Păi, ce facem noi aici, epigrame serioase sau ne jucăm? :)

simpaticului