Vali Slavu

Fierbe toată România,
Declarații curg șuvoi,
Din America plecată,
SANDY va veni la noi!

Cu siguranță, în primul vers s-au amestecat cuvintele (Fierbe România toată), așa nu rimează...

Cum stăteau liniștiți pe capra căruței...

Lemnul putred a cedat,
Și cei doi s-au răsturnat.
Deci, răspunsul e ușor:
... Capra-i țap ispășitor!

pentru că, uite, membrii juriului ți-au făcut pe plac, lăsându-te să admiri de la distanță festivalul. :)
Mi-a plăcut rondelul, are și o întorsătură ingenioasă, care îl face umoristic.

și mai e și începutul primei vacanțe din cel mai greu an școlar de până acum, am timp să citesc ce s-a mai postat pe aici. În grabă, am citit fabula ta, când ai postat-o, dar acum revin. Recent, Calimero a schițat câteva idei despre fabulă, idei pe care le-am citit cu atenție, autoanalizându-mi propriile creații. Hai să vedem cum stau lucrurile aici (după părerea mea, evident)!

Construcția (aici, consider că un rol important îl are și prozodia, chiar dacă unii sunt de părere că la fabulă se permit abateri):

În strofa a doua, versul al treilea nu face casă bună cu al patrulea:

Privind în jur, a constatat
Că leul, cel ce altădat’
Era puternic și temut,
E astăzi slab și prost crescut.

Aș modifica unul dintre versuri așa:
Că leul cel de altădat’, cândva, puternic, de temut, e astăzi slab și prost crescut.
Că leul cel de altădat’ era puternic, de temut, iar azi e slab și prost crescut.

Am mai sesizat niște mici aritmii: este (în strofa a treia) și are (în penultima).
Lungimea versurilor e discutabilă. Mie îmi place versul scurt (întâlnit și aici), dar cred că mi se trage de la epigramă. Fabuliștii grei (de exemplu domnul Petrone) are fabule cu vers lung.
Consider că alegerea titlului este un aspect important. „Fabula fabulei” mi se pare un titlu ingenios, dar nu știu, dacă era textul meu, dacă aș fi optat pentru el.

Din punct de vedere stilistic, se remarcă niște comparații foarte înțelept valorificate. Corespondența dintre animale și metehnele din lumea politică este bine realizată.

Morala este neașteptată și se bazează (simpatic) pe lipsa moralei, în vremurile noastre.

a apărut pe coperta revistei "Cațavencii" din 16 octombrie. :)

care putea fi și mai bună, dacă avea o fotografie a agoniștilor (mă rog, a agonistului).
Felicitări organizatorilor pentru reușită! Felicitări agonistului de serviciu pentru cele relatate!
Și pentru mine, festivalul vâlcean este primul la care am participat, motiv pentru care a rămas festivalul meu "de suflet".

ca să vezi cum am gândit, oarecum, la fel!
Leul trimis de mine la Vâlcea e manager la o firmă, al tău e rege. Al meu cade din cauza piedicilor puse, al tău cade în capcana întinsă de hienă. Chiar eram curioasă să ajung la final. Era ceva să avem morale asemănătoare... Ingenios finalul moralei tale.

Da, păcat!... Chiar nu puteam lipsi de la semicentenarul școlii.
Referitor la versul acela, cred că am avut și varianta sugerată de tine, pentru că le-am sucit și le-am învârtit în multe feluri. Se pare că nu am ales forma cea mai bună.

Dan-T, cu „plusatul” văd eu ce fac, la anul. :)

Mult mai dezghețați la minte,
N-au dat ceasul - ca și noi -
Cu o oră înainte,
Ci cu unșpe înapoi!...

(Ioan Toderașcu)

http://www.poezie.ro/index.php/poetry/1829554/Oltenii__și_trecerea_la_ora_de_vară

epigramistul Ion Moraru era premiat pentru o epigramă în care hoții se întrebau dacă trebuie să dea ceasul înapoi. Am precizat anul, pentru că, de atunci, au mai apărut variante, chiar și pe Agonia.

Titlul grupajului – „Din plânsul celor care nu cuvântă”, inspirat din Gârleanu, este foarte bine ales, pentru că, în fabulele tale, toate personajele (se) plâng, aspect clar de la început: „Plângea o râmă…”, „Gândacul se jelea…”, „Cățeaua-n lanț se lamenta…”, „Se jeluia furnica…”. Toate cele patru fabule (totuși, de ce nu trei?) sunt monologuri, astfel încât grupajul este omogen. Fabulele sunt frumos construite, cu morale surprinzătoare. Felicitări! Ești talentat, norocul nostru că nu ai timp să scrii, că ai lua toate premiile. :)

Ai un typo, în primul vers: „DoamneÂnu” și niște ghilimele puse doar la începutul citatelor.

Nelu, comentariul tău a fost o surpriză, nu mă așteptam, știind că te pregătești de mers la Vâlcea. Mă bucur că ți-a plăcut articolul meu. În privința lui Florian Abel, ești prea exigent, acordându-i doar o… mențiune specială. Juriul i-a acordat premiul I. :)
Grigore, felicitări meriți și tu, fiind unul dintre agoniștii premiați.

de când am scris epigramele pentru Caransebeș, că ideile mele vor coincide cu ale altor confrați. Dovada că am avut dreptate e aici (și, cu siguranță, nu numai aici). Mă refer la prima temă, destul de dificilă, dat fiind faptul că tema trebuia să fie un vers. Te-ai descurcat bine.
La tema a doua, poanta cu "mama ei" mi se pare cunocută (tot la tine am întâlnit-o, cred, dacă nu cumva în formularea "mama lor").

Dane, de-aia n-am trimis eu lucrări la Vama, Bistrița, Galați... Șțiam că pot citi cronicile pe Agonia.
Laurențiu, se știe că data festivalului de la Târgu Jiu e stabilită în apropiere de 22 octombrie – data morții lui Ion Cănăvoiu. Dar, vorba ta, astea-s de-ale organizatorilor. Poți prelua ce vrei tu pentru revistă.
Nelu, chiar e un efort să scrii un articol și cei care au scris știu asta. Oricum, anul acesta iau o pauză.
Vă mulțumesc pentru citire și semn!

până nu refaceți primul vers ("Pe drumul care vin spre casă"), nu citesc poezia!
Glumesc, am citit-o deja și am regăsit aceeași sensibilitate care vă caracterizează. Cu primul vers, însă, nu am glumit (drumul pe care vin). Mai sunt și câteva greșeli de tastare: alatăieri, frnzele

pentru articol! Consider că e important să se consemneze ceea ce se întâmplă la festivaluri. Tu ai relatat întâmplările cu umor, ai postat și fotografii sugestive, realizând astfel un articol plăcut.
Îi felicit și pe premianți, în special pe "agoniști"!
Merită felicitări și organizatorii care, în ciuda crizei, au reușit să facă rost de banii necesari pentru organizarea unei asemenea acțiuni.
Sper ca, la anul, să trimit și eu epigrame la Galați...

vecinul e de vină? Eu credeam că sămânța. Mulțumesc, Ottilia!

Mulțumesc! Nu e un grupaj cu care să mă mândresc. Menționez că, la prima temă, regulamentul prevedea ca "Lasă-mi, toamnă, via vie" să se regăsească într-un vers al epigramei.
Sper ca, anul viitor, să am mai multă inspirație dar și să pot participa la festival. În acest an, am fost invitată, dar nu am putut merge, din motive obiective. Când mă gândesc că trebuia să fiu, acum, în drum spre Caransebeș...

Reușit grupajul tău, Grigore. "Unuia care locuiește la bloc" e simpatică foc, iar "Unor politicieni..." e profundă.
La "Epitaful unui pierde-vară", primele două versuri nu sunt destul de atent lucrate. Mă refer la accentul unor cuvinte monosilabice (sub un, plin de, stă la).
Eu scrisesem pentru Galați, dar am considerat că la prima temă nu am epigrame bune. Așa că mi-am propus să păstrez epigramele de la tema "Umbra" pentru alte concursuri. Dar... uite că una dintre ele are o poantă asemănătoare cu una din grupajul tău. O voi posta imediat, pe pagina mea.
Învățare de minte să-mi fie! De acum, indiferent cât de (ne)mulțumită voi fi de un anumit grupaj, îl voi trimite la concurs.

pentru premiul obținut și pentru epigrame!
Cele de la prima temă îmi plac mai mult. Ingenioase, mai ales prima. Reușite, mai ales a doua. Amuzante, mai puțin primele două. :)
La tema "Umbra", scrisesem și eu ceva cu făcutul umbrei degeaba:

Acuzații nejustificate, aduse unui boschetar

I se aruncă vorbe-n vânt,
Cum că ar face, permanent,
Degeaba umbră pe pământ,
Când el, de foame-i… transparent.

Spre norocul meu, am citit, între timp, "Antologia de umor rural" unde am găsit ceva pe aceeași idee. Adică, mă plagiase unul, anticipat. :) Oricum, nu am mai trimis nimic...