Epigrame pe temele de la Caransebeș - 2012

de când am scris epigramele pentru Caransebeș, că ideile mele vor coincide cu ale altor confrați. Dovada că am avut dreptate e aici (și, cu siguranță, nu numai aici). Mă refer la prima temă, destul de dificilă, dat fiind faptul că tema trebuia să fie un vers. Te-ai descurcat bine.
La tema a doua, poanta cu "mama ei" mi se pare cunocută (tot la tine am întâlnit-o, cred, dacă nu cumva în formularea "mama lor").

Îmi place mult prima ta epigramă.
Citind-o pe ultima:

Iubita mea, așa bogată
Că m-ar putea-ngropa în lei,
(Nelu)

am o nedumerire:

E dragostea ei
Ca groapa cu lei?

Apropo de tema cu via, uite un distih (nu-mi amintesc acum al cui):

Asta-i curată barbarie,
De ce o-ngropi, nu vezi că-i vie?

Și apropo de toamnă și frunză, uite o epigramă a lui Gheorghe Chirilă:

Opțiune

Ce anotimp îmi place? Eu socot
Că cel mai mult mă ispitește toamna,
Cu frunzele-i ce cad de peste tot...
(Grăi Adam cu tâlc, privindu-și doamna)

Vali, erau inevitabile similitudinile, dar epigramele noastre sunt și valoroase. Încă o dovadă că marile spirite se întâlnesc :)

Eugen, mersi de distihuri și pentru devoalarea preferinței lui Adam (Gheorghe Chirilă).

Oticum,

Lucrul viei e o artă,
N-o s-o-ngrop nicicând, nici moartă.

Nu mai pot să dau tărie
Fluierului s-o pătrunză:
Lasă-mi, toamnă, via vie,
Să-i mai pot cânta la frunză!
GIP


Când rupt e fluierul de os
Dar tot ai vrea să-i cânți, matale
Să iei o frunză de prin poale...
Să cânți un pic mai (un)duios!

Dan-T