Poezie
Să fie ce-a mai fost odată
1 min lectură·
Mediu
Pe drumul ce m-aduce-acasă
Copacii după care strig
Și-au pus mantie friguroasă
Iar crengile și-au strâns covrig
Toți sunt bătrâni, toți au la tâmple
Cărunte amintiri, dureri
Dar speră încă să se-ntâmple
Ce-a fost mai ieri și-alaltăieri
Adică dragoste și vară
Mustoase seve clocotind
Și păsări dând ospețe-n seară
Când frunzele de dor se-aprind
Nu-și văd căzute la picioare
Uscate visele-n duium
Le sfarmă-amurgul și le doare
Un tot ce-a fost și nu-i acum
Dar încă speră, încă-așteaptă
În ploaia rece-n vântu-amar
Să fie ce-a mai fost odată
Adastă oare în zadar?
023.203
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Dumitru Mălin
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 92
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
Dumitru Mălin. “Să fie ce-a mai fost odată.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dumitru-malin/poezie/14016589/sa-fie-ce-a-mai-fost-odataComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Corect! Si iarasi multam. Ochi de epigramist, ce mai!
0

Glumesc, am citit-o deja și am regăsit aceeași sensibilitate care vă caracterizează. Cu primul vers, însă, nu am glumit (drumul pe care vin). Mai sunt și câteva greșeli de tastare: alatăieri, frnzele