Vali Slavu
Verificat@vali-slavu
„„Adevăratele înfrângeri sunt renunțările la vis!” (Radu Gyr)”
Locul �i data na�terii: Petro�ani, 11 mai 1970 Domiciliul: Aninoasa, jude�ul Hunedoara Studii: � Liceul Pedagogic Deva � Universitatea Petro�ani � Universitatea Wales Bucure�ti Ultima specializare: economist Profesia: profesor pentru �nv���m�ntul primar Locul de munc�: �coala Gimnazial� Nr. 4 Vulcan Marea mea pasiune este rebusul. Aceast� pasiune s-a concretizat �n…
Pe textul:
„Flagrant delict" de Gârda Petru Ioan
1.
Rebelă de neîntrecut,
Ea, după ce s-a petrecut,
E acuzată cu ardoare
Și, pot să spun, e... de culoare.
2.
Celebră prin agilitate,
Considerată raritate,
E protejată cu ardoare
Și, pot să spun, e... de culoare.
P.S. Evident! :)
Pe textul:
„Ghicitoare" de Gârda Petru Ioan
RecomandatPe textul:
„Flagrant delict" de Gârda Petru Ioan
Azi, o casă destrămată?
Foarte simplu, prin: \"Copii,
Iată noul vostru tată!\"
Mi se pare, totuși, un subiect prea trist pentru a face haz de necaz.
Pe textul:
„Epigramă în doi pari" de florian abel
E căutată cu ardoare
Și, pot să spun, e... de culoare.\" ar putea fi cutia neagră. Dar, \"celebră prin tenacitate\" fiind, e vorba de o ființă vie.
Mă mai gândesc. Mai tai o ceapă, mai îmi vine o idee...
Pe textul:
„Ghicitoare" de Gârda Petru Ioan
Recomandat(Laurențiu Ghiță)
Personală sau nu, pe mine m-a pus pe gânduri. Aveam în lucru și alte grupaje de epigrame, dar nu știu dacă e bine sau nu să le postez împreună. Deși, ca o părere (tot personală), mi se pare aiurea să postez câteva zile la rând epigrame care au un numitor comun.
Pe textul:
„O mână de epigrame" de Vali Slavu
Cu acceași simpatie, Vali
Pe textul:
„O mână de epigrame" de Vali Slavu
Reținut: stalactita e cea din care picură timpul în apele mării.
Dacă a fost \"Stalactita (1)\", bănuiesc că va urma \"Stalagmita (2)\", care va înlătura orice urmă de confuzie din capul meu. :)
Pe textul:
„Stalactita (1)" de Virginia Popescu
Pe textul:
„Ghicitoare" de Gârda Petru Ioan
RecomandatVă mulțumesc pentru vizită! Îmi cer scuze că vă răspund cu întârziere, dar abia m-am întors de la Deva.
Laurențiu, mi se pare ciudat că îți exprimi punctul de vedere abia acum, după ce atâția epigramiști au postat, cu succes, epigrame \"la pachet\". La ultima epigramă, ritmul e amfibrahic. Nu știu ce nu îți sună bine; mie îmi sună așa:
./../../
./../../.
./../../.
./../../
Revin după ce trag un pui de somn.
Cu drag,
Vali
Pe textul:
„O mână de epigrame" de Vali Slavu
Tare-i greu și el, nătângul,
Cum îl știu eu, mă aștept
Ca să dea cu dreptu-n stângul.
Pe textul:
„Unui student genial" de Gârda Petru Ioan
\"fieșce\" e un adjectiv nehotărât, deci e un singur cuvânt (fiece, fiecare, oricare, orișicare...)De ce să-l chinuiți așa?
(\"În fie-ș ce seară,\")
Pe textul:
„ Cu pașii mei…Mărunți" de corneliu zegrean
De îmbunătățitMihaela dragă, dacă tot vrei să dai o mână de ajutor, dă o raită pe la Atelier că poți pescui acolo greșeli de ortografie câte vrei. În cazul de față, nu era cazul să intervii. Oricum, când a apărut comentariul tău, greșelile nu mai existau.
Pe textul:
„Produsul Intern Brut" de Constantin Colonescu
Fiica lui... dar nu dau nume,
Nu este ea prea talentată,
Norocul ei că-i... tare-n tată!
Pe textul:
„ Talentata" de Ruse Ion
În primul rând se cuvine să îndrept ceva. Aseară, când am scris comentariul, chiar nu m-am gândit că nu se cade să mă adresez la persoana a doua, singular. Am considerat că e un mod de adresare mai prietenos, nu mi-am pus întrebarea ce vârstă aveți. Obișnuită cu acest mod mai relaxant de a comunica pe site, cu bucuria de a mă adresa unui concitadin, am scris comentariul fără să mă gândesc că vă supăr.
Revenind la tema discuției, să vă răspund.
Nu sunt de acord cu toate schimbările. Știu că se împrumută de dincolo practici care la noi sunt mai greu de pus în aplicare. Dar cale de întoarcere nu există, de aceea încercam să subliniez că e important să ne adaptăm vremurilor.
Aveți dreptate, profesia de dascăl e grea, dar aș adăuga că aceea de părinte e mai grea și nu se învață la școală. Ești autodidact. Contează exemplul propriilor părinți.
Se mediatizeză tot mai multe cazuri de copii care își lovesc sau, incredibil, își ucid părinții. Vedem dascăli umiliți de propriii elevi. E adevărat ce spuneți, dar trebuie să recunoașteți că același elev recalcitrant va da picioare în fund numai anumitor profesori, va face sex doar în orele anumitor profesori. Copiii ne simt slăbiciunile și acționează ca atare. Consider că dacă voi ajunge să primesc cataloage în cap și șuturi în fund, va trebui să îmi pun un mare semn de întrebare dacă locul meu mai este sau nu la catedră.
Cu respect (cu prietenia am dat-o-n bară),
Vali Slavu
Pe textul:
„Să nu dăm în mintea copiilor când vorbim despre ...copii" de ion pascal vlad
Ai prezentat problema raportând situația actuală la modul tradiționalist în care ai fost crescut și în care ți-ai crescut și ți-ai educat copiii. Te întrebi cum rămâne cu drepturile părintelui. La fel ca și cu drepturile dascălului. Cel puțin, ca părinte trebuie să te adaptezi caracterului propriului copil. La școală ai zeci de copii proveniți din familii diferite, cu caractere diferite, cu sau fără cei șapte (șase) ani de-acasă. Să nu mai spun că acești copii au la rândul lor părinți, iar munca cu părinții e mai dificilă decât cea cu elevii. Trebuie mult tact, trebuie să te simtă de partea lor. Ca dascăl trebuie să îi înțeleg, să mă adaptez, să zâmbesc chiar dacă poate nu-mi arde să o fac. Chiar îmi vine să râd când mă gândesc cu ce bătăi era « condimentată » educația pe vremea când eram elevă.
La un cerc pedagogic am aflat că la o întrunire la nivel internațional pe teme de educație, s-a pus problema dacă... bătaia ar fi ruptă din Rai. Singurii care au răspuns afirmativ, au fost reprezentanții popoarelor latine. Poate avem noi moștenire de la strămoși un temperament vulcanic.
E drept că s-au impus niște norme care se opun tradiționalismului în ceea ce privește educația copiilor. Dacă vom încerca să ne adaptăm, ca părinți și ca dascăli, copiilor noștri le va fi ușor, când vor fi părinți la rândul lor, să aibă o altă viziune asupra educației. Să nu uităm cât de mult e marcat un adult de propria copilărie și cât de mult contează exemplul primit în familie și în școală.
typo : cincia
« plozii » sună urât
Cu prietenie,
Vali Slavu
Pe textul:
„Să nu dăm în mintea copiilor când vorbim despre ...copii" de ion pascal vlad
Atenție mare și la titlu, important și acesta în epigramă. În cazul de față, titlul este al treilea vers. Citind multe epigrame de pe site, vei afla multe din \"secretele\" epigramei. Inclusiv cum stă treaba cu poanta.
Succes!
Pe textul:
„De te-nsori, de nu te-nsori… (1)" de George Budoi
De îmbunătățitÎți mulțumesc pentru aprecieri și te mai aștept!
Cu prietenie,
Vali
Pe textul:
„Șoricelul curajos" de Vali Slavu
Dar un scamator recunoscut,
A făcut pe omul invizibil
Și de-o lună n-a mai apărut!\"
(Gârda Petru Ioan)
Scamatorul a-ncercat o vrajă,
(Când credeam că nu mai e posibil)
Aducându-l tocmai de pe plajă,
Hocus-pocus! Gârda-i iar vizibil!
Bine-ai revenit, Nelu! Cam tăcere pe aici. Poate, acum că ai revenit, se mai schimbă atmosfera. Vezi, să nu dispari iar!
:)
Pe textul:
„Epitafuri" de Gârda Petru Ioan
