Talentata

“Culegătoare de \"folclor\",
Nici tânără, nici în etate,
Cânta în public doar în cor
Și solo... la securitate.”
(Ruse Ion)

Și-acele bucăți de “folclor”
Ce nu erau bune de cor,
Culese erau nesemnate,
Dar cu semnătură cântate.

(Nea Ruse, deși tehnic ritmul e correct, parcă scârțâie un pic pe la versul doi. Cred că ar suna mai bine în amfibrahic – versurile 2 și 4 nici nu trebuie schimbate dacă treci pe amfibrahic. În plus, versul doi mi se pare de umplutură. Altfel, bună poanta cu folclorul, a cărui semnificație devine clară numai în ultimul vers.)

Am dat sens și versului doi, să nu mai fie de umplutura.

Înregistrau la aparat
Tot ce-i spuneam fetei în pat.
Și într-o zi mă arestară,
Căci i-am șoptit că vreau pe-afară.

Calimero

Înregistrau la aparat
Tot ce-i spuneam fetei în pat.
Și într-o zi mă arestară,
Căci i-am șoptit că vreau pe-afară.
(Calimero)

Se confesează azi smerit,
C-o noapte și-a ales perechea
Din stradă și a nimerit,
O trăgătoare cu urechea.

Salut Calimero, versul al doilea iese din ritm, datorită faptului că accentul cade pe fe-TEI. Nu ar suferi cu nimic dacă ai inversa\" Ce fetei îi spuneam în pat\" E atît de bună poanta încît e păcat să sufere catrenul pentru o plasare de cuvînt.

O cântăreață cu renume,
Fiica lui... dar nu dau nume,
Nu este ea prea talentată,
Norocul ei că-i... tare-n tată!

S-a supărat că n-o-nțeleg defel
Concetățenii ei când delirează
Și-a mers în Parlamentul din Bruxelles...
Nici ăia n-o-nțeleg, dar ce contează?

Vali și Petrică
Vă luați de biată fată,
Dar în ultimă instanță,
Bravo ei că-i tare-n tată
Nu ca alde noi... în clanță!

Știam că la Securitate
Lucra și-n pat, trecută-n ștate.
Când o iubeam cu tot elanul,
Luptam, din greu, chiar cu organul.

Calimero

Mulțumesc pentru corecție, Tataie, e bine că te avem pe aici.