Vali Slavu

Cel cu coada subțirică,
Tremurând, sfios, de frică,
Pare el așa, drăguț,
Însă, cât e de micuț,
Roade tot, nimic nu iartă
Și stăpânii-atunci ne ceartă,
Că n-am fost deloc prudenți
Și destul de vigilenți.
De aceea, Mieunel,
Fii atent la șoricel!
Trebuie să-i vii de hac,
Dacă-l prinzi... cu mâța-n sac! :)

Până acum mi s-a spus că poeziile mele pentru copii au un substrat politic. :)
În această poezie, nu am avut chiar gânduri de reconciliere «între anumite entități». Dimpotrivă, finalul e chiar neplăcut pentru oaspeții nepoftiți, care vor deveni desert la ospățul pisoilor. Așadar, la această sindrofie, mesenii nu se uită chiorâș unii la alții, chiar se mănâncă unii pe alții.

Cât despre lansarea de carte, aștept invitația. Mult succes!

Alexandru, chiar dacă nu rezonezi cu acest gen de poezii, pe pagina mea vei găsi în continuare asemenea versuri. Ele se folosesc cu succes în procesul educativ. Atâta timp cât văd că elevilor mei le plac, voi scrie. Te mai aștept, cu atât mai mult cu cât îți place să spui lucrurilor pe nume.

Daniel, copiii, dacă știm să le stârnim interesul pentru lectură, citesc poezii. E adevărat, nu se mai citește ca pe vremea când eram eu copil, depinde în mare măsură și de noi, dascălii, să-i stimulăm. În plus, poeziile pot fi folosite, nu numai ca lecturi suplimentare, ci și în cadrul orelor și la serbările școlare.

Nici vorbă să fi deranjat. Doar că am fost puțin nedumerită de vizita ta. Acum ai făcut nițică lumină.
Referitor la programă, dacă e bună sau nu, sunt multe de spus. Câteva aspecte cred că sunt punctate în articolul postat de mine, la întoarcerea de la Congresul Cadrelor Didactice.
Vreau să mai precizez un aspect, care poate te va face să înțelegi motivul pentru care postez poeziile pentru copii pe acest site. Locuiesc într-un orășel care nu merită nici rangul de sat, fără librărie, fără activitate culturală. Tu ești bucureștean. Un norocos, din punctul acesta de vedere. Eu aici nu am cu cine schimba opinii, acest site este locul unde sunt lăudată sau trasă de urechi. Aici am văzut pe viu, ca să zic așa, oameni care scriu bine și care scriu execrabil. Aici am avut multe de învățat. Și încă mai am.
Și ar mai fi ceva. Să știi că nu cred că nu rezonezi cu astfel de poezii. Cred că ai mai păstrat tu în vreun ungher puțin din candoarea copilăriei. Doar că îți place să o faci pe durul. Și... trebuie să recunosc, te prinde rolul acesta. :)

În primul rând, bine ai venit pe pagina mea!
Apoi, vreau să te anunț, deși nu cred că nu știai, că pe acest site „cu public majoritar adult”, cum spui tu, există o colecție intitulată „Poezii pentru copii”, unde vei întâlni poezii scrise de mai mulți autori. Faptul că ți-ai spus oful tocmai pe pagina mea, mă face să cred că nu ți-a plăcut poezioara.
Cine gustă aceste poezii? Câțiva utilizatori ai site-ului, care, atunci când e cazul îmi spun și ce nu e bine. Pentru mine, începătoare fiind, e mare lucru să primesc sfaturi, să știu cum sunt privite poeziile mele de ceilalți.
Nu am cum să iau intervenția ta ca pe ceva personal. Din câte știu eu, nu am avut nimic de împărțit.
Și totuși… eu nu sunt de acum 150 de ani. Ce ți se pare că nu e în regulă cu poezia mea? Sunt receptivă la sfaturi.

Virginia dragă,

Crede-mă că, de câteva luni, de când am ajuns pe acest site, îmi descopăr și eu laturi noi. Nu mi-ar fi trecut prin cap, cu ceva timp în urmă, că voi ajunge să scriu epigrame sau poezii pentru copii. Copilul de odinioară, pitit undeva în sufletul meu, mă îndeamnă să pătrund mereu în lumea fermecată a copilăriei.
Îți mulțumesc pentru cuvintele frumoase !

\"Lupii mici, corupți din fire,
Vor mioare cu toptanul,
Bine că, din fericire,
Le păzește gardianul.\"
(Gârda Petru Ioan)

Visul lor este posibil,
Fără ca să le atace.
Știu cu cine au de-a face:
Gardianu-i coruptibil. :)

\"- Cine la catedră este?
Strigă curioșii. - E
Frumușica din poveste,
Chiar Scufița Roșie.\"
(Gârda Petru Ioan)

De când lupul din poveste
A pățit-o cu Scufița,
Ceilalți, prinzând de veste,
Nu-s de-acord cu dăscălița!

\"Iepurașii dau năvală,
Speriați cer ajutor,
Că în drumul lor spre școală,
Au văzut un vânător”
(Mihai Miro)

S-au împrăștiat, cu groază,
Pentru-a cere ajutor,
C-au luat drept vânător
Gardianul de la Pază.

Chiar mă miram că nu am văzut picior de iepuraș prin școală. :)

Mulțumesc pentru vizită!

Problema voastră e acută
Și nu știu cât o să mai fiarbă.
Știam că dragostea e oarbă,
Da-n cazul tău, văd că-i și mută.

Chiar dacă, lecturând ultima strofă, m-a dus gândul la \"Corul copiilor uciși\", e evident că \"Hiroșima\" în versurile tale este un pretext pentru a prezenta aspecte neplăcute ale existenței noastre. În fond, fiecare tragedie poate căpăta amploare de \"hiroșimă\".

Spui tu:
\"Daca subiectul e asezat dupa predicat,complementele circumstantiale se intercaleaza intre virgule numai cand autorul vrea sa atraga atentia asupra lor\".

În propoziția: \"A trecut aiurea șutu\", exemplul invocat înainte de tine, e altceva. Dar în cazul epigramei tale, \"pe lângă\" poate fi luată drept locuțiune prepozițională pe lângă substantivul \"șutu\". Exact așa interpretasem și eu.
Regula găsită de tine lasă autorului dreptul de a hotărî. Tu ai folosit ghilimelele, cred că nu era cea mai bună soluție.
Prea obosită să mai despic firul în patru.
Lasă, că poate vine Cornel și rezolvă problema. :)

între o planificare și două teste. Uf!

\"Îi răspunde Rândunel,
Un holtei mai sprintenel:
- Sper că revenim a vară,
M-am îndrăgostit de-o cioară!\"
(Gârda Petru Ioan)

Își dă cu părerea un cocoș:

S-o crezi tu că mândra-ți cioară
-Zise orătania-
Te așteaptă pân\' la vară...
Își ia zboru-n Spania.

Carmen-Alina și Nelu,
vă mulțumesc pentru cuvintele frumoase!

Ești fericit
Că e... tăcută.
Greu de găsit
O soață mută.

(Îți spune una care dă toată ziua și din gură, și din mâini)
:)

Exact ce spuneam. Și în acest exemplu e tot un complement circumstanțial de mod.

Poate dacă aș avea cât de cât habar de fotbal, aș înțelege mai bine poanta. Dar nu am habar nici cum e cu Surdu, nici cum e cu Mutu, dar îmi dau o părere despre «șutu». În urma comentariului tău, m-am dumirit că șutul a trecut «pe lângă», adică «aiurea».
(adică «șutu» e subiect).

Eu (neștiutoare) am gândit sintaxa așa: «a trecut»= predicat, «pe lângă șutu» = complement indirect (iar «pe lângă»= locuțiune prepozițională pe lângă substantivul “șutu”).

Dar tu ai gândit altfel:
«Daca in loc de \"pe langa\" ar fi fost \"aiurea\",oare mai erau necesare virgulele?»
Așadar, «a trecut, aiurea, șutu», deci «aiurea»= complement circumstanțial de mod. Virgulele sugerate de Dan ar spulbera confuziile.

Diana, nu e corect, dar aici e foarte folosit. Aud la școală de atâtea ori cuvântul “fontiță”, încât nici nu mi-am pus problema că nu ar fi corect. Am modificat, ai dreptate, mesajul trebuie înțeles de toți copii. Fundiță să fie!

Ioana, că bine zici! Orice mâzgâleală pe hăinuțele unui copil e semn de creativitate.

Andrei, comentariul tău ar trebui să-mi dea de gândit. Serios. Nu e prima dată când mi se spune -mai în glumă, mai în serios- că dincolo de mesajul din poeziile pentru copii se ascunde un alt mesaj, cu tentă politică. (A se vedea poezia «Vis de șoricel» !) Măi, să fie! Sper că nu e așa.

Vă mulțumesc tuturor pentru semn! Voi trece și eu mintenaș pe la voi, să-mi cunosc oaspeții.

Numai bine!

Mulțumesc pentru aprecieri!

indicator pentru drum cu denivelări. Este?

Tocmai că nu sunt prin zonă, am musafiri. Dar mai dau câte o raită. Cât despre atenție, e clar, nu? Încă puțin și transformam airbagul în iceberg. :)