Oaspeți nepoftiți, dar... bineveniți

Apreciez, cu încântare, abilitatea ta de a versifica
pe teme aparent minore, repet, aparent minore.
În opinia mea, mesajul acestei drăgălașă poezii este reconcilierea
între anumite entități.
Oare de ce oamenii, cu inteligența lor “superioară”, nu pot învăța
câte ceva și de la animale ?? Poate, atunci când sunt la o sindrofie,
nu s-ar mai uita chiorâș unii la alții!
Ți-am rămas dator cu un răspuns; nu depinde de mine. Totuși, momentul e… pe aproape.
Cu bine
I.P.V.

Până acum mi s-a spus că poeziile mele pentru copii au un substrat politic. :)
În această poezie, nu am avut chiar gânduri de reconciliere «între anumite entități». Dimpotrivă, finalul e chiar neplăcut pentru oaspeții nepoftiți, care vor deveni desert la ospățul pisoilor. Așadar, la această sindrofie, mesenii nu se uită chiorâș unii la alții, chiar se mănâncă unii pe alții.

Cât despre lansarea de carte, aștept invitația. Mult succes!

Probabil am gândit ca un copil… retardat!
Credeam că Mieunel este un băiat de treabă
și din puținul cașcaval vrea sa-i dea și micuțului șoricel
o firimitură…acolo…să-i ajungă pe măseaua de minte!
Dacă Mieunel este un politician “destoinic”,atunci,
îmi pare rău de micuțul șoricel, pentru că, cu siguranță,
va fi “mazilit”de către fiorosul motănel.
Nu știu de ce, duminica mi se-ntâmplă lucruri ciudate !!
S-auzim de bine
I.P.V.

Zise micul Mieunel:
- Mami, ăla mititel,
Cu codiță subțilică,
Cale tlemulă de flică,
Si cu ochii bulbucați,
Neglisori si speliați
Si cu flații după el,
Ãla nu e solicel?

Cel cu coada subțirică,
Tremurând, sfios, de frică,
Pare el așa, drăguț,
Însă, cât e de micuț,
Roade tot, nimic nu iartă
Și stăpânii-atunci ne ceartă,
Că n-am fost deloc prudenți
Și destul de vigilenți.
De aceea, Mieunel,
Fii atent la șoricel!
Trebuie să-i vii de hac,
Dacă-l prinzi... cu mâța-n sac! :)