Confesiuni contradictorii

Formă: după mine, există două variante:
- fie versuri inegale, două câte două (egale fiind cele care rimează), cu observația că prefer o singură silabă diferență; de ex 9-8-9-8, la o rimă încrucișată;
- fie trei versuri egale, iar ultimul mult mai scurt, cam la jumătate față de celelalte.
Ori aici e un melanj care nu-mi sună bine, avem metrica 9-10-9-4.

Conținut: faptul că vecinul o plătește ca să se dezbrace iese din tipologia vecinilor amanți. Și, din cauza asta, te can scarpini în cap în loc să zâmbești.

Poantă veche, îmbrăcată bine aici.
În fond, prototipurile sunt greu de construit.
Versul patru, scurtisim cum ar spune un coleg, nu m-a deranjat. Probail că ori una (poantă cunoscută), ori alta (academismul vizavi de versul scurt) a determinat depunctări.
Amantul cam plătește, vecin sau nu.

Dane, referitor la construcție, trebuie să recunosc, nici mie nu-mi suna prea bine. Deși am verificat ritmul de mai multe ori și părea în regulă. Acum am comparat cu alte epigrame cu ultimul vers scurt și am înțeles că de vină e numărul de silabe, cum spui tu.

Domnule Orășanu, poanta, deși nu o întâlnisem, m-am gândit că e posibil să fie bătătorită. M-am culcat pe o ureche, pentru că realizasem o epigramă imediat după ce am aflat tema. Eram chiar mândră de ea, avea ritm bun, versuri scurte, se citea cursiv, avea poantă o expresie care aici chiar se folosește. Doar că… tot analizând-o, am zis să caut expresia în DEX. N-am găsit-o. Nici pe Google. Am sunat mai mulți prieteni și majoritatea au spus că nu au auzit de așa ceva. Când am hotărât că e bine să nu risc, era deja miezul nopții. Am căutat în grabă două antonime, mi-au venit în minte „îmbrăcat”- „dezbrăcat” și am făcut în câteva minute ceea ce se vede.
Prima epigramă o voi reface (ca să nu mai fie musai la tema „Contradicție”) și o voi posta în curând.

Mulțumesc pentru păreri!
Vali

Este atât de tocită poanta asta cu îmbrăcatul și dezbrăcatul, încât riscă să devină locul comun al locurilor comune! Cred că se intersecteză cu această poantă câteva mii de epigrame și catrene. Dar, iată, există și excepții:

La croitor

La croitor este posacă
Doamna, cea cu vino-ncoace,
Că doar dânsul o dezbracă,
Numai, ca să o îmbrace.

Ion Ghera, Spin galben (epigrame și alte catrene) Lugoj, Ed. \"Nagard\", 2006

Observațiile domnilor Orășanu și Norea sunt pertinente și demne de a fi luate în seama. Eu cred că aș renunța la un asemenea catren. Cu amiciție,

Ioan J

Am explicat ce și cum e cu poanta asta. Pentru că e tocită, am fost sancționată la notare. Au fost sancționați și alții cu epigrame bune.
Așa e, observațiile celor doi sunt întotdeauna pertinente și demne de a fi luate în seamă.
Nu știu însă ce să înțeleg din „excepția” ta:

„La croitor este posacă
Doamna, cea cu vino-ncoace,
Că doar dânsul o dezbracă,
Numai, ca să o îmbrace.”

Nu mi-o da ca exemplu pozitiv, că eu, ca o începătoare naivă, chiar o iau de bună.
Poanta e originală, dar construcția… în ritm iambic primul vers, cu accent greșit pe „este”, în ritm trohaic restul…

Înțeleg că sfatul tău este să renunț la această epigramă. Fii sigur că dacă, vreodată, voi aduna epigramele într-o carte, nu se va afla printre ele.
Cu aceeași amiciție,
Vali

Vali, sunt de părere că ai confecționat catrene mai reușite decît cel ales pentru miniconcursul noiembrie.Nu-i nici un păcat că versurile sunt inegale ca număr de picioare, se folosește formula mai cu seamă cînd vrei să subliniezi o poantă reușită. Socot că ai greșit recurgînd la rimele îmbracă-dezbracă; e ca și cum ai folosi perechea de noțiuni sătul-nesătul, adormit-neadormit, omogen-eterogen.

Tataie, dacă aș fi avut o epigramă mai valoroasă primeam note mai mari și… mai stăteam eu lângă dumneavoastră în clasament?
Din greșeli învățăm. Am înțeles cum e treaba cu aceste rime. Le voi evita pe viitor.
Mulțumesc pentru intervenție și pentru tot ceea ce faceți pentru mine.