Unei pupeze

Când se-așează lângă el
Și se-ntinde în pătuc,
Ea-l alintă “porumbel”,
Dar îi crede guguștiuc.

Când îi zice \"pupezel\",
O inspiră altă toană,
Că observă-n cap la el
Din cornițe, o coroană.

Din cauza ‘mnealui,
Stăncuța-i jignită,
Că umblă hai-hui,
Cu… cioara vopsită.

Ce drăgălășie crasă
În această căsnicie!
Asta nu mai este casă,
E de-a dreptul colivie!

Ea, în cuibul conjugal,
Drăgăstoasă e cu el,
Îl alintă „pupăzel”,
Dar îl ia de… papagal.
(Vali Slavu)

Explicație

În modul ăsta imoral
E-un fenomen ce vi-l explic:
Îl ține ea de papagal...
Că e mereu cu \"ciocu\' mic\"
(n,bun)

„Bărbat” în cuibu-i –ce să zic-
Chiar dacă ea-i mai face scene,
El ține-ntruna ciocul mic,
Să nu se umfle dânsa-n pene.

Ea, în cuibul conjugal,
Drăgăstoasă e cu el,
Îl alintă „pupăzel”,
Dar îl ia de… papagal.

Vali Slavu



Prin povestea lui Ionică,
Dintre cele mai plăcute,
Înțeleg că va să zică:
Cuibul ,,pupă...zei\'\' cam pute!

Emil