\"Nainte, învățători uniți!\"

Deci, puneți minte lângă minte
Și umăr lângă umăr tare,
Căci prea sunt năzuințe sfinte
Și prea ni-i idealul mare!

Și, strâns legați prin dor de muncă,
Pe-ntinsul țării răspândiți,
De sus s-avem sfânta poruncă:
”Nainte, învățători uniți!”
(Din „Imnul învățătorilor”)



Imnul învățătorilor a răsunat din nou, de data aceasta la Constanța, deoarece, în urmă cu o sută de ani, tot aici, se desfășura al III-lea Congres al Asociației Generale a Învățătorilor din România. Această ediție aniversară s-a desfășurat sub egida AGIRo dar și a Asociației Învățătorilor și Institutorilor Constănțeni.
Deschiderea festivă a avut loc la Teatrul Național \"Oleg Danovski\" din Constanța. Delegația județului Ialomița ne-a uimit, cu primirea originală. Un grup de copii, îmbrăcați în costume naționale, ne-a întâmpinat cu cozonaci și cu buchete de flori și spice de grâu.



În cuvântul de deschidere, domnul Viorel Dolha, președintele AGIRo, a propus să fie numiți membri de onoare ai asociației, personalități politice care au făcut, de-a lungul anilor, front comun cu dascălii, în încercările lor de reabilitare a învățământului românesc: doamna Ecaterina Andronescu și domnul ministru al învățământului din Republica Moldova, Leonid Bujor. De asemenea, doamna prof. dr. Mariana Marin a fost numită \"omul anului\", pentru activitatea desfășurată în scopul întăririi legăturilor dintre dascălii din cele două țări surori.
Dintre oficialitățile de la prezidiu, domnii Crin Antonescu și Andrei Marga au fost primii care au luat cuvântul, deoarece renunțaseră, pentru scurt timp, la alte probleme, pentru a răspunde invitației de a participa la congres.
Domnul Crin Antonescu a început cuvântarea, exprimându-și convingerea că, dacă mai ține ceva în țara aceasta, ține datorită unor oameni precum dascălii, care, deși desconsiderați și umiliți, înțeleg să-și ia în serios misiunea, continuând să se respecte pe ei și profesia aleasă. A subliniat necesitatea numirii unor oameni de prestigiu, care să se ocupe de educație, oameni care să respecte educația, astfel încât și la noi să se devină realizabile două lucruri care, în alte țări, sunt sfinte: orice copil să aibă acces la educație și condiția celui care oficiază actul educației să nu mai fie una umilă.
Fiu de dascăl și dascăl, la rândul său, a declarat că se va simți jignit, atâta vreme cât munca noastră va fi măsurată cu ceasul de taximetru, cu ora și ne-a urat succes, curaj și… răbdare.
Domnul Andrei Marga a vorbit despre soluțiile aparent aspre pe care le-a aplicat în perioada 1996-2000, în care a hotărât soarta învățământului românesc. Cea mai aspră, după părerea dumnealui, a fost desființarea liceelor pedagogice, în favoarea colegiilor pedagogice, după modelul Franței.
A continuat, amintind, dacă mai era nevoie, că România se află în cea mai mare criză a epocii moderne, o criză produsă din cauze indigene, din incompetențe administrative, precizând că sunt aduși în funcții, oameni nepotriviți, după criterii folosite abuziv de Stalin și Ceaușescu. După părerea dumnealui, România are cel mai incompetent guvern din istoria țării. Nici un alt guvern nu a reușit „performanța” de a nu obține niciun proiect de lege valabil. Legea Educației este plină de greșeli gramaticale și de erori logice. În acest fel, învățământul românesc va fi împins în trecut. În învățământ este nevoie de reorganizare, nu de disponibilizări.



Cuvântarea domnului Leonid Bujor, ministrul învățământului din Republica Moldova, a fost foarte emoționantă. Numindu-ne „frați de meserie”, și-a exprimat bucuria de a vedea posibilă derularea procesului de depolitizare, de „destalinizare”, în școli. În Republica Moldova s-a trecut la elaborarea unor noi strategii de dezvoltare a învățământului, la elaborarea Codului educației, precum și la elaborarea unui nou curriculum, la istorie. Prima lecție, din noile manuale de istorie, va fi dedicată lui Grigore Vieru, poetul care a cântat, mai bine decât oricine, adevărul despre limba, cultura, sufletul și durerile românilor din Republica Moldova.
Un pas important a fost făcut, de curând, prin semnarea acordului de recunoaștere reciprocă a diplomelor din cele două țări. În urma protocolului de colaborare, trei mii de liceeni și o mie de studenți moldoveni vor învăța în România.
Urarea de final nu putea fi decât una plină de sensibilitate: „Liniște și pace în suflet! Să rămâneți, în continuare, semănători de carte și recunoștință!”.
Delegația județului Neamț a dăruit delegației din Republica Moldova un covoraș simbolic, cu portretul lui Mihai Eminescu.



Domnul Viorel Dolha a făcut o trecere în revistă a perioadelor zbuciumate din istoria țării noastre, amintind că, la 1907, dascălii au fost cei care au instigat, spunând: „Nu mai răbda!”. Apoi, în anii care au urmat Marii Crize, dascălul român nu a făcut nicio grevă, înțelegând situația grea cu care se confruntă toată țara.
Doamna Ecaterina Andronescu a considerat necesar să dea cezarului ce-i al cezarului, subliniind rolul pe care l-a avut Spiru Haret (nume pătat în zilele noastre) în învățământul românesc. Procesul de alfabetizare a României a început în urma lucrărilor primului congres, organizat din inițiativa lui Spiru Haret. Când, prin anii ’30, s-a pornit un proiect pentru realizarea unei statui a marelui ctitor de școală românească, a participat și Brâncuși, cu o fântână, menționând că așa-l vede pe Spiru Haret: un izvor care nu seacă niciodată. Un izvor nesecat este dascălul, doar că, din păcate, situația actuală din învățământ îi face tot mai anevoioasă „curgerea”.
Ni s-au adus asigurări că Legea Educației, aflată pe masa Senatului, este „cântărită”, articol cu articol, pentru a avea stabilitate în timp, prea dese fiind schimbările din învățământ. Dar orice lege, cât de bună ar fi, nu poate înlocui ceea ce face dascălul, în clasă: acolo, copilul se transformă, din nimic, într-un om mare.
Domnul Cristian Dumitrescu, de la Comisia de Învățământ, din Camera Deputaților, a menționat că un discurs scurt este cel mai bun. De aceea, și-a spus punctul de vedere concis, menționând că, deși Legea Educației a fost „desțelenită”, reforma se poate face numai cu bani. Acest lucru va fi realizabil, când acei care hotărăsc destinele învățământului vor înțelege că au un singur partid: Partidul Școlii!
Medalia de aur, oferită anul trecut delegației Serbiei, a fost transmisă, anul acesta, dascălilor din Republica Moldova.
Întâlnirea de la Teatrul „Oleg Danovski” s-a încheiat cu un recital al maestrului Tudor Gheorghe, cuprinzând secvențe din spectacolul „Taina cuvintelor”, un spectacol grav, major, în care se pledează pentru frumusețea și poezia limbii române, pentru că „în limba ta ți-e dor de mama”!



În cea de-a doua zi a congresului, lucrările s-au desfășurat la Cazinoul din Eforie Sud. Printre cei care au răspuns invitației de a participa la dezbateri, se numără și ministrul educației, domnul Daniel Funeriu, care, cu un umor trist, a precizat că, atunci când este întâmpinat cu aplauze, se miră cum de le mai primește. Această afirmație dovedește faptul că domnul ministru, cunoscând situația jalnică a învățământului românesc, se aștepta la huiduieli, nu la aplauze. Dar, așa cum a precizat o colegă, suntem cadre didactice și suntem capabili să ne spunem punctul de vedere cu demnitate. Noi ne-am expus problemele clar și la obiect, dar ni s-a răspuns făcându-se apel la calitățile noastre omenești (răbdare, înțelegere), cum bine a spus o colegă, prin \"șantaj emoțional\".
La începutul discursului, domnul ministru Funeriu și-a exprimat mulțumirea pentru încheierea acordului de recunoaștere a diplomelor de studii între România și Republica Moldova. A continuat cu un periplu în anii de școală, amintind despre învățătoarea dumnealui, care în 1976, când începea clasa I, era în primul an de învățământ, iar în anul numirii în funcția de ministru, a ieșit la pensie (\"Cu ce pensie?\" s-a auzit o întrebare, din sală.). A precizat că învățătoarea este cea care l-a ajutat să prețuiască valori umane ca munca sau disciplina, rolul dascălilor fiind acela de a ajuta oamenii să devină oameni.
Referindu-se la anii cât a trăit în străinătate, a subliniat care sunt valorile țărilor respective, în jurul cărora se adună oamenii, în vremuri de criză. Astfel, Germania s-a ridicat prin muncă. Americanii au ca simbol valoarea numită \"visul american\", conform căruia, oricât de jos ai fi, poți deveni un învingător. Pe japonezi, instituția împăratului, istoria, îi face să fie puternici. Franța are trei valori: libertate, egalitate, fraternitate. A propus ca noi, românii, să definim educația, ca fiind valoarea care să ne unească, în aceste vremuri potrivnice.
Domnul ministru (al 100-lea ministru al învățământului, din țara noastră) a cerut să fie ajutat în încercările de recredibilizare a învățământului românesc, precizând că acest proces se poate face prin seriozitate și trebuie să aibă o continuitate și după schimbarea miniștrilor. În acest scop, i-a solicitat domnului președinte să-i adreseze o scrisoare oficială, cu care să se simtă mai bine \"înarmat\", în fața ministrului finanțelor, pentru că, se știe, fără fonduri este greu de reașezat învățământul acolo unde-i este locul.
Pentru începutul anului școlar, se va lansa, în zilele următoare, la București, o campanie de strângere de cărți, de la părinții cu posibilități materiale, pentru a fi trimise la copiii români din Republica Moldova și Ucraina.
Pornind de la inițiativa ministerului de a lua de la bogați pentru a da săracilor, domnul Viorel Dolha a amintit că în România este necesară o solidaritate a celor care au cu cei care nu au, nu invers, așa cum paradoxal se întâmplă acum la noi, cu tăierea din salariu.



Domnul ministru al învățământului din Republica Moldova și-a început discursul, așa cum ne obișnuise, în mod poetic: \"Funcția de ministru în Republica Moldova este ca o floare de dor, în bătaia vântului. Apoi, în linii mari, a reluat ideile exprimate în prima zi, insistând pe importanța semnării acordului de recunoaștere a diplomelor.
Din partea Colegiului Director al AGIRo, doamna Adina Tulbure, a prezentat proiectul educațional \"Vise\", în care s-a reușit atragerea de organizații din Italia și Danemarca. Acest proiect nu mai poate fi pus în aplicare, din cauza crizei economice, fiind vorba despre un proiect de 500.000 de euro.
Au mai luat cuvântul: domnul Teodor Pătrăuță, cel care a sprijinit apariția volumului „Portrete de dascăli”, domnul deputat Amet Aledin, dar și câțiva reprezentanți ai învățătorilor din țară. Cel mai răsunător „strigăt” a fost cel al doamnei Victoriana Gălbenuș, care a spus, clar, durerile dascălilor, fapt care l-a determinat pe domnul ministru Funeriu să exclame: „Aceasta-i atitudine, să se spună lucrurilor pe nume! În acest spirit ar trebui să se desfășoare lucrările congresului!”
Și chiar s-au desfășurat în aceeași atmosferă, în zilele următoare. După-amiază, s-au desfășurat lucrările pe secțiuni, la Restaurantul Măgura din Eforie Sud, moderator fiind doamna prof. dr. Mariana Marin. S-au discutat probleme de maximă importanță pentru învățământ, cum ar fi abandonul școlar, pregătirea elevilor pentru situații de urgență (lucruri mult mai importante decât ceea ce se învață acum în școală), situația instituțiilor de învățământ la început de an școlar. Am considerat de datoria mea să ridic problema textelor literare de o calitate îndoielnică, din manualele școlare. De aceea, am dat citire unui eseu, care se regăsește și în Revista AGIRo, volum care, în cele peste trei sute de pagini, cuprinde articole, studii de specialitate, exemple de bună practică, eseuri și versuri.



S-au derulat, în această zi, două evenimente de suflet. Primul a fost întâlnirea cu domnul învățător Victor Paulian, fost deținut politic, care la cei 79 de ani, ne-a vorbit despre umilințele la care a fost supus în anii de temniță. Al doilea eveniment emoționant a fost prezentarea portretului doamnei profesoare Elena Cernăeanu, din Lupeni, Hunedoara. Cadru didactic de excepție, deși pensionară, de câțiva ani, a venit la Constanța, pentru a participa la congres.



În ziua următoare, au continuat lucrările, sub îndrumarea doamnei Margareta Gheorghiță, din Corpul Director AGIRo. Domnul Florin Colceag a prezentat o revistă de probleme de matematică și ne-a vorbit despre o tabără de matematică (desfășurată, anul acesta, la Novaci). Doamna Adina Tulbure a prezentat un soft educațional, iar domnul Alexandru Bordea, un curs de citire rapidă.
În ultima zi a congresului, în sală a fost amenajată o expoziție de lucrări plastice, realizate de elevii constănțeni. Doamna profesoară Ecaterina Rupesac, președinta Asociației Învățătorilor și Institutorilor Constănțeni, a vorbit în numele gazdelor, prezentându-ne, în linii mari câteva din aspectele organizatorice cu care s-au confruntat.



S-a realizat un bilanț al activităților desfășurate, s-au făcut propuneri pentru edițiile viitoare ale congresului, s-au pus bazele unei colaborări permanente între dascălii din țară, s-a cântat, s-au împărtășit impresii.
De remarcat faptul că, la restaurantul hotelului Măgura, unde am fost cazați o parte din participanți, au avut loc, în fiecare seară, spectacole oferite de elevi, dar și de ansambluri profesioniste din țară. Așadar, voia bună a fost la ea acasă, având prilejul de a ne relaxa după fiecare zi de lucrări.



După congresul de anul trecut, de la București, speram să se întrevadă, pentru învățământul românesc, o nouă perspectivă. Nu s-a schimbat nimic în bine. În acest an, nu-mi permit să sper nimic, în condițiile în care și alte categorii profesionale o duc la fel de greu sau chiar mai rău decât noi. O rază de speranță ar fi faptul că domnul ministru Funeriu o va primi, săptămâna viitoare, pe doamna învățătoare Victoriana Gălbenuș, pentru a-i expune nemulțumirile noastre.


Delegația județului Hunedoara, la plecarea din Eforie Sud