Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Articoleevents

\"Adevăratele înfrângeri sunt renunțările la vis\"

6 min lectură·
Mediu
Când auzim vorbindu-se despre eroi, ne gândim la cei care au luptat pe front, pentru a-și apăra țara. Dar eroismul nu înseamnă numai curaj pe câmpul de luptă. Eroi sunt și aceia care aleg să sufere și chiar să moară pentru un ideal. Este vorba de acel eroism moral, mai demn de admirat, poate, decât curajul fizic. Cum să nu fie un erou cel care își trăiește ani buni din viață în infernul numit „temniță comunistă”?
Pe ordinea de zi, la lucrările Congresului Cadrelor Didactice, a fost și întâlnirea cu un învățător, fost deținut politic. Citisem, cu ani în urmă, cartea lui Ion Ioanid, „Închisoarea noastră cea de toate zilele”, așa că eram, oarecum, familiarizată cu tratamentul inuman la care erau supuși deținuții politici. De aceea, anunțata întâlnire mi s-a părut un eveniment extrem de emoționant. Povestea unui asemenea om este o adevărată lecție de viață, o autentică lecție de istorie. Și nu ți-e dat, prea des, să te întâlnești, față în față, cu istoria.
În sală se făcuse liniște, ochii erau îndreptați spre ușă. Însoțit de domnul Viorel Dolha, a apărut un bărbat micuț de statură, cu mersul încet, care înainta, emoționat, privind mulțimea de dascăli care-l aplaudau. Am aflat că se numește Victor Paulian și că are 79 de ani.

\"Photobucket\"


Moderatoarea întâlnirii tocmai amintise numele mai multor martiri, printre care și Radu Gyr. Prin biografia sa cutremurătoare, dar și prin poeziile de o forță aparte, Radu Gyr m-a emoționat mereu. Așa că, atunci când domnul Victor Paulian a spus că preferă să răspundă la întrebări, nu să vorbească liber, m-am trezit recitând câteva versuri din „Îndemn la luptă”:

„Înfrânt nu ești atunci când sângeri,
Nici ochii când în lacrimi ți-s,
Adevăratele înfrângeri
Sunt renunțările la vis!”


Apoi, l-am întrebat pe invitatul nostru dacă s-a simțit vreodată înfrânt și, dacă nu, ce l-a ajutat să reziste în anii grei de detenție.
A răspuns în câteva cuvinte, spunând că a avut avantajul că era necăsătorit. Nu, nu s-a simțit înfrânt. Nu trebuia să-și facă griji pentru soție și pentru copii, precum alți colegi de detenție. Apoi, a continuat să povestească despre aceștia. Interesantă această solidaritate, acest sentiment de apartenență la grupul de dascăli care au suferit pentru convingerile lor. De fiecare dată când începea să relateze o întâmplare despre anii petrecuți în închisoare, ajungea să vorbească despre ceilalți. Pentru că povestea dumnealui se identifica perfect cu a celorlalți, îi legau aceleași idealuri, aceleași dureri.
Au fost mulți, dar noi știm atât de puține despre ei…
Ion Mihalache (1882-1963), învățător, om politic, ministru în mai multe guverne, unul dintre președinții AGIRo, a murit la Râmnicu Sărat, în închisoarea cu regim de exterminare fizică a deținuților politici.
D.V. Þoni, cel mai important președinte AGIRo din perioada interbelică, a fost și el închis de comuniști.
Și lista poate continua. Ei sunt dascăli-martiri, dascăli care au înțeles că rolul lor este să lumineze mintea copiilor, nu să fie unelte în mâinile sistemului.
Doamna Adina Tulbure, membră a Consiliului Director AGIRo, a copiat numele lor de pe plăcile comemorative, de la Râpa Robilor, de la Aiud. În mapa pe care am primit-o în prima zi a congresului, se aflau și numele acestor eroi, înșiruite sub titlul explicativ: „Au suferit, iar unii au murit, pentru că au făcut parte din Asociația Generală a Învățătorilor din România – cea mai importantă organizație din România interbelică, prin structură, număr, patrimoniu și ținută”.

Toma Lintu (1909-1995) - închis la Aiud, pentru că a luptat, cu arma în mână, împotriva regimului comunist
Victor Popa (1922-2006) – 15 ani de temniță
Mihai David (1907-1999) – învățător și scriitor, arestat de mai multe ori
Nicolae Târziu (1917-2004) – arestat de mai multe ori, ultima dată fiind închis la Periprava
Petru Vasile – învățător mort la Codlea
Chifu Traian – învățător mort la Craiova
Morărescu Ion – învățător mort la Deva
Cîrlan Ion - învățător mort la Râmnicu Sărat
Solymo Ivan - învățător mort la Râmnicu Sărat
Avădanei Marin- învățător mort la Aiud
Avădanei Nicolae - învățător mort la Aiud
Bontaș Toma - învățător mort la Aiud
Gaman Eduard - învățător mort la Aiud
Georgescu Dumitru - învățător mort la Aiud
Ignat Vasile - învățător mort la Aiud
Ionescu Ștefan - învățător mort la Aiud
Jurubița Ioan - învățător mort la Aiud
Lazăr Ion - învățător mort la Aiud
Popescu Ion - învățător mort la Aiud
Rădulescu Gheorghe - învățător mort la Aiud
Simionescu Ion - învățător mort la Aiud
Morărescu Ioan - învățător mort în anchetă
Farcaș Reta – învățătoare deținută politic la Văcărești
Elas Andrei – învățător deținut politic la Văcărești
Georgescu Nicolae - învățător deținut politic la Văcărești
Alexandru Constantin - învățător deținut politic la Văcărești
Angulescu Gheorghe - învățător deținut politic la Văcărești
Apostol Gheorghe - învățător deținut politic la Văcărești
Ceobotaru Vasile - învățător deținut politic la Văcărești
Codoban Teodor - învățător deținut politic la Văcărești
Mitroaica Constantin - învățător deținut politic la Văcărești
Negrițiu Olimpiu - învățător deținut politic la Văcărești
Rotaru Constantin - învățător deținut politic la Văcărești
Tambaciu Nicolae - învățător deținut politic la Văcărești
Ungar Ioan - învățător deținut politic la Văcărești
Cosma Ioan – învățător mort la Jilava
Gavriloiu Matei – învățător mort la Jilava
Mica Ioan – învățător mort la Jilava
Moldoveanu Alex – învățător mort la Jilava
Nițu Nicolae – învățător mort la Jilava
Oloieru Dragoș – învățător mort la Jilava
Popescu Gheorghe – învățător mort la Jilava
Pridon Ioan – învățător mort la Jilava
Săndulescu Anton – învățător mort la Jilava
Tamas Imre – învățător mort la Jilava
Alexandrescu Constantin – învățător mort la Bicaz
Arnăutoiu Iancu – învățător mort la Botoșani
Babici Mihai - învățător mort la Botoșani
Chirculescu Cristache – învățător mort la Botoșani
Georgescu Stan – învățător mort la Botoșani
Luntaru Ștefan – învățător mort la Botoșani
Popescu Gheorghe – învățător mort la Botoșani
Rezac Mihai – învățător mort la Botoșani
Steciu Vasile – învățător mort la Botoșani
Valachi Dumitru – învățător mort la Botoșani
Andreescu – învățător mort la Botoșani

Fie ca peste numele lor să nu se aștearnă uitarea, iar sacrificiul să nu le fie zadarnic!
047.441
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Articole
Cuvinte
1.011
Citire
6 min
Actualizat

Cum sa citezi

Vali Slavu. “\"Adevăratele înfrângeri sunt renunțările la vis\".” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vali-slavu/articol/13952280/adevaratele-infrangeri-sunt-renuntarile-la-vis

Comentarii (4)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@nicolae-bunduriNBnicolae bunduri
Emoționant. O narațiune aparținând unei profesioniste în ale scrisului. Articolul poate deveni peren dacă va intra în arhivele de specialitate. Nu cred că e vorba de eroi cât de martiri, aspect specificat de autoare. După \'89 am aflat de la TV cât puteai citi în șapte vieți, despre adevărata istorie a neamului românesc. Desigur, au fost și martiri autentici care au crezut în țelul lor și într-o ideologie sănătoasă dar , din păcate, au fost și impostori care au trădat ori au trecut oportunist de la o ideologie, la alta dar nu-i momentul acum să vorbesc despre aceștia. Am un sentiment deosebit pentru dascăli, acești oameni aparent severi care știu ca nimeni în lume să se transpună din dascăl în elev și invers. E un fel de empatie pe scena instrucției cu adevărat umane și pașnice. Autoarea ne aduce cu metode literare bine conturate , un personaj din această categorie. A dascălului devotat. Și o face cu brio. Felicitări Vali !
0
@vali-slavuVSVali Slavu
Am considerat că e de datoria mea să scriu despre acești martiri care au rămas niște anonimi, pentru majoritatea dintre noi.
Nae, îți mulțumesc pentru cuvintele emoționante!
0
@aurel-sibiceanuASAurel Sibiceanu
Reamintirea și pomenirea sunt forme prin care
păstrăm aici, pe pământ, frumusețea sufletească
și morală a înaintașilor noștri.
Cine își reamintește și face cuviincioasă pomenire
drept în fața Domnului este, la rându-i...

Așa cum spune și Nicolae Bunduri,
învățătorul este o ființă specială,
este începătură de lume, măsură a ei.
Pentru frumusețea ei morală, Școala Românească
a plătit cu asupra de măsură - o dată în închisori,
a doua oară prin salariile umilitoare primite
și în comunism, și, din păcare, și după...

Le-am cunoscut și priceperea, și bunătatea;
cea mai mare parte din ceea ce sunt, atâta cât sunt,
li se datorează..., puteam să nu fiu nici măcar atâta fără
osârdia lor...

Am citit cu plăcere relatarea acestui eveniment,
dar și cu o melancolie specială...
Mi-am adus aminte că nu mai avem supraviețuitori
ai primului Război Mondial, că-s pe ducă
și cei care au supraviețuit grozăviilor
din cel de-al doilea război...

Legea firii ne va lipsi, la soroc fixat de Pronie,
și de dragii dascăli care au supraviețuit
gulagului comunist...
E ca și cum am rămâne fără părinții păstrători ai
Sufletului Națiunii...

Dumnezeu să le dea zile multe, să se bucure
de cei crescuți în bănci, sub ochii lor,
și din sufletul lor...
0
@vali-slavuVSVali Slavu
Câtă dreptate aveți, domnule Sibiceanu, spunând că “reamintirea și pomenirea sunt forme prin care păstrăm aici, pe pământ, frumusețea sufletească și morală a înaintașilor noștri”. Atât de rar ne facem timp pentru așa ceva!… La congres, am fost anunțați că se va reveni la sărbătorirea Zilei Învățătorului, la 30 iunie. De câțiva ani, se sărbătorea la data de 5 octombrie, când este Ziua Educației. Ni s-a sugerat ca, de Ziua Învățătorului, fiecare dintre noi să ne căutăm sau să ne sunăm dascălii, dacă mai sunt în viață.
Elogiul pe care l-ați făcut în comentariul dumneavoastră este mai mult decât emoționant.
Vă mulțumesc!

0