Valeriu Sofronie
Verificat@valeriu-sofronie
„Iubesc, deci exist !”
- Născut la 25 septembrie 1964. - Licențiat al Facultății de Filosofie din Bucuresti, 1989. - Am publicat în reviste ca “Pleiade” (Satu Mare), “Muntenia Literară”, “Renașterea culturală”, “Opinia” (Buzău), “Amphitrion”, “Arhipelag” și Vitralii (Rm Sărat), “Oglinda literară” (Focșani), “Lumină lină” (New York), "Convorbiri literare"(debut), “Luceafărul”. - Cartea de eseu…
angoasa este sau nu este...tertium non datur...ce este aia o angoasa...si neinceputa pe deasupra ? si cine s-ar incumeta la astam ? Heidegger,Sartre...nu au reusit. Ambii si-au dezmostenit progeniturile gandirii.
Poate ca poezia mea (text, cum ii zici)nu este poezie,dar nici critica ta nu survoleaza inca cerul.
Asa ca traiasca Eminescu...ca el a stiut sa le faca pe amandoua...bine.
Cu prietenie,V.
Pe textul:
„poezia ca o lacrimă" de Valeriu Sofronie
Cu Dumnezeu nu este asa...mai degraba se piteste in noi...gropi mai mari ca acestea nici ca pot exista...si cred ca am spus prea mult.
Poezia ta suna bine ...nu-ti recunosc varsta...ti-o mascheaza spiritul care ti-a luat-o cu mult inainte.
Felicitari...
Cu prietenie, V.
Pe textul:
„eterne" de Aida Hancer
Tot cu prietenie, V
Pe textul:
„Scrisoare către Sfântul Agon" de Valeriu Sofronie
Multumesc de cuvinte....ma magulesc ...si eu care scriam din sterilitate dogmatica
Cu prietenie, Vali
Pe textul:
„Scrisoare către Sfântul Agon" de Valeriu Sofronie
Prietene, mereu intelegi superior...de ce aceea iti intorc cu bucurie salutul tau...
Vali
Pe textul:
„Amintire din Paradis" de Valeriu Sofronie
gandul rau ne lepede
ai fost de fiecare data de partea intelesului
acu esti chiar in el
prietenii se recunosc dupa cuvintele care devin poezie.
te iubesc, prietene
iti multumesc ca esti !
Pe textul:
„iar femei ??" de Valeriu Sofronie
ce altceva iti pot spune decat sa gonesti si mai departe roibul lumii pana va cadea sub tine roiul de stele.
Pe textul:
„Pe muchiile cercului*" de Djamal Mahmoud
Cu aceeasi prietenie.
Pe textul:
„- blestem -" de Valeriu Sofronie
mult mai uman decât dragostea, suferința, credința...\" =BANAL\\
si nu vreau sa continui cu restul
am intalnit pe acest site poezii excelente, tratale cu mult dispret de harnicii cronicari, dar si poezii mediocre - cum este aceasta si scz daca supar - ridicate pe scut.
Incep sa ma intreb daca mai are rost samai postez.
Am crezut ca este o treaba serioasa...toata chestia asta cu poezia agonica.
si eu care ma si grabisem sascriu manifeste.
se pare ca \"nestiutorii de iubire? sunt chiar printre noi.
Amin !
Pe textul:
„Satul părăsit" de oricealtceva
iti multumesc si pentru asta.
Pe textul:
„Swadistana chakra, icoana tantricei femei" de Valeriu Sofronie
cred ca numai noi si putini alti cativa indragostiti mai citesc cu atentie ce se mai scrie pe aici prin site-osul asta.
ca de obicei, tu intelegi ce se scrie.
ca de obicei, tu nu ma certi pentru ca si eu inteleg.
ca de obicei, tu nu numai ca mangai cuvintele ci mai ales vrei sa le mantui.
ca de obicei, le mai murdaresc si eu cu vorbele mele nepregetate.
ca de obicei detest \"ca - de - obiceiul\".
cu prietenie, Valeriu
Pe textul:
„Swadistana chakra, icoana tantricei femei" de Valeriu Sofronie
cum i-ai putea face pe purtatorii de centura de castitate ai poeziei sa poata citi liber poezia ta ?
Poezia inseamna sex neprotejat, orgasm metaforic, alpinism repetat pe muntii din Marte si Venus.
Dar multi \"agonici\" fie sunt firi \"neputincioase\", fie menopauzisti.
Nu lor le-ai dedicat poezia asta superba sper ci celor care inca iubesc poezia imbracata in lenjeria sa intima si cauta cu infrigurare patul neprocustian al iubirii.
Te felicit si iti cer imperios sa scrii tot asa ca doar, doar, se va mai trezi in bracinarii nostri vreun locuitor mirat de neindoiala.
Cu prietenie, Valeriu.
Pe textul:
„Continentul Brumaru" de Plopeanu Petrache
cat priveste poezia aceasta a ta, de departe se vede ca, spre deosebire de mine, iti reuseste din plin accentul filosofic pus pe tot ceea ce vezi si atingi. ca un Middias care satura. fie ca ai calatorit cu lumina in ochi sau cu ea numai in minte, ai pictat un tablou reusit.
fa si mai departe duhul filosofiei sensibil.
cu prietenie...
Pe textul:
„Tablou cu țărm de mare în asfințit" de Mihai Robea
imi cer iertare ca nu inteleg...cum e cu acea \"rostire a fiintei, poezia\" ?
sau cu celebra infidelitate platoniciana drept conditie a iubirii ?
sau cum este sa ramai fidel mortilor, desi sunt mai multi si chiar morti pe deasupra?
citindu-te, mi-am propus sa devin mult mai circumspect cu ceea ce voi publica de acum inainte.
nu pot sa laud ce nu inteleg si nici sa inteleg ce nu laud.
pot cel mult sa tac. dar tocmai asta nu am facut. iertare deci, de 2 ori.
cu prietenie si fara suparare...
Pe textul:
„femei moarte" de Cosmin Dragomir
Chiar imi place.
Scrie si bucura!
Pe textul:
„restitutio inocentae" de mihai amaradia
NB: cred ca stiu de ce ai venit...ai venit sa te faci poezie.
Cu prietenie, Valeriu
Pe textul:
„de ce-am venit" de Lucia Firefly Popescu
Multam de sinceritate...voi incerca sa ma reprofilez...
Cu prietenie, Valeriu
Pe textul:
„părintele de tot risipitor" de Valeriu Sofronie
Pe textul:
„Lola întoarsă" de Adela Setti
ultima strofa face cat tot ce s-a scris si s-a publicat mai la deal si mai la vale de poemele tale.
din pacate, ma alatur si eu cu toate ale mele efemeridelor si \"le strig in sfintele vanturi\".
poezia asta are in ea ceva indescriptibil. cred ca daca as mai zice ceva as rani.
ma opresc aici, deci.
cu prietenie, vali
Pe textul:
„Azi poeții ..." de Plopeanu Petrache
