Amintire din Paradis

************bărbatul a auzit ceva și i s-au deschis ochii. a simțit apoi ceva și s-a pomenit stând cu capul în palme. gândind. o durere cumplită îl străbătea până în picioare. și lumina aia de nicăieri. și verdele ăla....(vă dați seama și încercați să mă înțelegeți.... cum să vă spun eu toate astea și să mă și ascultați? nu am fost chiar de față dar știu. e ceva în mine care își amintește. nu ați fost nici voi dar ați știut cândva și cred că ați uitat. o să vă reamintiți repede. ascultați-mă doar și veți înțelege de ce. *************dintr-o dată în bărbatul nostru au început Dialogurile. un ropot ca de cascade răzbătea prin porii lui. voci de toate timbrele. limbi de toate felurile. și acele spasme care îl aruncau câteodată până la pământ amestecându-l în toate. simțea că pustiul ăla aburind avea o mare legătură cu el. **************mai întâi s-au deslușit atomii. vocea lor era metalică. gravă. recunoștea fiecare cuvânt. se făceau simțiți peste tot în el mărunții locuitori. toți vorbeau în același timp dar se întregeau într-o singură undă - ești de o vârstă cu noi. la fel ca și pământul ăla peste care ai crescut. nouă să ne mulțumeaști pentru că poți pipăi și spune “este”. ce sunt toate duhurile care roiesc pe scările ce le vezi în sus și în jos dacă nu umbre fără căpătîi. să nu ai greutate. să nu fii atras de alții asemenea ție...păi asta este existență ? așa că omule cazi în fața regelui Atom și supune-te pe veci lui. hai, recunoaște...niciodată nu ai fost și nu o să fii mai mult sau mai puțin de atât. un coș de sfere mereu odihnite. ți se vor adresa mulți în ziua aceasta. și în celelalte. dar îți spun. tot la vorba noastră vei ajunge. ************apoi voci mai moi îl faceau să-i tremure carnea pe el – vei auzi multă vreme vorbindu-ți-se de duh. mereu ți se va aminti că nu doar cu pâine va trăi omul. dar îți spunem de pe-acum: pâinea este tot ce contează. te vei uita la ea ca la un Duh. o vei aduna în hambare. vei ucide pentru o bucată din ea. te vei strânge cu toți ai tăi în jurul ei și o vei binecuvânta frângând-o. toate le vei face în numele ei. vei pune granițe. vei înălța imperii până la capătul lumii. vei porni războaie cu fratele tău. la ce bun un Univers dormind cu monadele alături dacă disprețul cărnii față de ascezele tale nu te va lăsa niciodată să adormi fără să te gândești la cum va fi în ziua de mai încolo de aceasta? într-o zi sigur ți se va spune să accepți minunea transformării pietrei în aluat. nu refuza. vei avea mult de suferit. ************carnea se opri din tremur. trecu multă vreme. tăcere în rest. nu adia nici un fir de vânt. nu învățase să cadă nicio picătură peste obraz. și totuși ochii lui de ce le învățase? bărbatul rămăsese tot cu capul adunat în palme. durerea nu-l părăsi nicio clipă. îi reamintea mereu că sunt mai multe adunate în el. că nu a venit dintr-un singur loc. se simțea divizat. împărțit. voia să se ridice. o voce însă îl trânti la pământ. iarăși la pământ. unii spun că era ca un tunet. alții că era vocea valurilor care se răzbună pe stâncile semețe. unii au arătat înspre vârfuri înalte ale munților. alții și mai sus de ele. atât i-a spus - ai ochi să vezi. nu te-am lăsat orb precum șarpele. ai urechi să deslușești. nu ești surd ca durerea. îți știu și greutatea pe pământ și plutirea în aer. eu voi pleca. vei ramane vreme îndelungată singur. de multe ori te vei simți așa chiar dacă vei fi înconjurat de mulțimea alor tăi. uneori vei plânge. așa ca acum. alteori te vei bucura. tot ca acum. uite... îți arăt doar asta...............privește și nu uita. după semnul acesta mă vei recunoaște. ************vocea amuți. Dialogurile au încetat. de atunci și până acum tot așa este...