Poezie
Colecționarii
2 min lectură·
Mediu
păsările nu se prind niciodată
așa cum spun unii entuziaști
care au deschis două-trei cărți la întâmplare
și se cred vânători
categoric nu așa
se prind păsările
mai întâi
trebuie întâlnit cerul
într-una din zilele lui bune
unii bătrâni spun că
ar fi vorba de ziua
în care au început ele să-și înalțe țipătul
în creștetul tăriei
tulburând duhul care tocmai atunci
se nimerise să treacă în fugă prin răcoarea serii
s-a presupus că
ar fi singurul moment în care păsările
pot zbura atît de jos
încât să le poți prinde cu mâna
dar păsările nu-și coboară zborul asupra noastră
și mai ales păsările nu se prind cu mâna
cât despre ziua aceea
cine să o mai știe ?
păsările acestea
pe care nu le-a văzut nimeni
și cărora le place să-și facă cuibare
în crucile noastre
sunt legate într-un mod misterios de pământ
cu mișcări ce par mereu aceleași
el își avertizează zburătoarele
ademenite de cântecul tău lingușitor
tocmai credeai că le-ai închis
zborul în cușca ta
că te și trezești rătăcind prin păduri
pe care nu ai avut niciodată
curajul să le trădezi
cu formula științei infailibile
de aceea stau și mă întreb
dacă mai are sens să numim vânător
un colecționar ce își botează
cu nume moarte figurile sale de paie
013393
0
\"mai întâi/trebuie întâlnit cerul/într-una din zilele lui bune\" ori \"cuibare în crucile noastre\"
sigur sunt multe imagini acaparatoare și te îndeamnă la citit
mă bucur de text, o să revin cu plăcere
Cu sinceritate,
Teodor Dume,