Poezie
Arlechin mă numesc
Nu întindeți coarda !
1 min lectură·
Mediu
Arlechin mă numesc
de profesie câine de circ
să mă vedeți ce tumbe fac
pe peron
primesc din când în când
castane după ceafă
când se-ntâmplă să nu fiu
chiar bufon
zilnic ling picioare
aproape umane
cu miros de dogme
nespălate
seara cu pieptul lătrând
către stele
clipesc din ochi întrebând
“se mai poate?”
azi am trecut în fugă
printr-un vis
și m-a ucis povestea
cu un șarpe
în loc s-ajung în raiul
cu ciolane
voi m-ați închis cu sfinții
într-o carte
012985
0
1...într-o notă naturalistă...de la un câine la un sfânt.nu cred că doar asta ai vrut
2...într-o notă umană...de la un câine la un om.nu cred că doar asta te-ar fi mulțumit
3...într-o notă transcendentală...de la un bufon uman la un sfânt sterp.prea ușor pentru tine
Cred că poemul tău este un exercițiu de transgresare a tuturor regnurilor, a tuturor stărilor, a tuturor spațiilor o depășire a infinitului divers, un instrument pentru fiecare din câinii din noi, pentru oamenii din noi, pentru sfinții din noi și pentru depășirea a ceea ce suntem: câini, oameni, sfinți, prin revenirea la nesemnificativ, căci asta suntem în ultimă instanță, ființe nesimnificative și cu asta ne împăcăm bine.
Încă odată foarte bun, puternic
Cu sinceră invidie
PP