Valeriu Perianu

Fara cusur.Imagini deosebite,candoare si adancime deopotriva.

Cred ca formularea primelor doua versuri este gresita.Daca spui\"sunt o femeie frumoasa\" trebuie continuat\"asa sustin barbatii\",ori \"esti o femeie frumoasa,imi spun barbatii\".Apoi acea explicatie din paranteza e de prisos(ce stiu ei..)iar cuvantul \"rasturnat\" ar putea fi inlocuit cu \"intors\",altfel imagini cu femei rasturnate,chiar urate fiind, te duce cu gandul la violuri executate in basculante.Deci poemul ar fi:

Esti o femeie frumoasă
îmi spun bărbații
și nu pentru că aș fi
ci pentru că
în ochii lor
sunt
imaginea intoarsa
a unei femei urâte.

Referitor la comentariile colegilor privind frumusetea femeii,trebuie sa spun ca eu spun intr-o poezie astfel
\"Cu versurile mele se poate iubi
o femeie urata ca un adjectiv\"

Deci femeile nu sunt nici urate nici frumoase ci niste adjective de iubit.

Te tii bine in beteliile poeziei.Trag din cand in cand cu ochiul la ce mai scrii fiindca ai idei,lucru destul de rar la dame.Ele submineaza doar tentacular realitatea si de aceea transmit stari de gratie,nu si angoasele existentiale.
Si nu numai ca ai idei,dar te bagi si in interiorul cuvintelor si ale relatiilor lor cu gandul,asa cum faci in aceasta interventie a partilor de vorbire neutre.
Titlul ar fi mers mai bine \"Gramatica indragostita

Singurul lucru care nu merge este\"ploua in ventriculii mei\" fiindca este o expresie prea mestesugareasca si prea putin poetica.Ce zici de \"ploua in(pe) limba mea anotimpuri\"?
Altfel, scrii din ce in ce mai bine,rar aviz.Chiar ca devin straveziu de ciuda precum un copac strigator la cer.

Multumesc Marius,dar e pacat sa descompletezi cerul de o stea pentru a o oferi altei stele,fiindca poeziile(oricat ar fi ele de slabe) tot au o licarire de frumos, si alcatuiesc firmamentul opus,cel teluric.Ramane sa ne hotaram caruia dintre ele sa ne dedicam avand in vedere fascinatia intunericului ce se afla la mijloc si care ne va cuceri candva pe fiecare.

pe rând eram unul
si celălalt
cineva însă
era plus
intr-o cruce
ținea tălpile
alaturi de cer
pentru un salt mortal
inspre viață
nouă ne rămâneau
nostalgiile
din care nășteam
anotimpuri
de gri...

Primele doua strofe sunt de prisos,nici macar pe post de introducere in atmosfera.Iti strica firma deci.Eu zic sa le elimini fara pareri de rau,iar la penultima strofa schimba din \"dumnezeu imi facea cu ochiul\"(ce poate parea un calambur)in \"dumnezeu imi facea ochiul cer\",si renunta la cuvantul \"bot\"care iar scade gravitatea discursului.

sunt un om banal
îmi spuneai
și îți întorceai
cu tălpile-n cer
adâncul degetele cămașa
buza de sus
versurile

n-aveai nume
te atârnam provizoriu
la marginea umbrei
pe unde se scurgeau
toate iubirile
de peste viață

dumnezeu îmi făcea ochiul cer
era semnul că pot să-l strâng
să-i leg toiagul lumii
de un capăt

și să-mi văd mai departe
de moarte







Mi-a placut in special finalul\"

In primul rand sa-ti spun ce nu merge:versul\"știm să înotăm ne lovim de sirene de vise\" este greoi si il are pe \"de\" de doua ori.Cred ca trebuie construit astfel>
\"știm să înotăm
ne lovim de sirene
de vise\"

apoi in strofa a treia ai ultimele doua versuri slabute

\"duminici din care să toarcem
iubiri transparente\"

care nu mai sunt la inaltimea limbajului folosit in restul poemului,ci decad in amor vetust.
In rest poemul e bun,cu imagini deosebite,ma refer in special la \"timp hemostatic\",adica la timpul ca un cheag de sange sau timpul inchegat in sange ca un rh plusminus de nenumite sentimente,bune de tiparul inimii,insomnia noastra verde.

P.S.In comentariile de mai sus,o domnisoara parafraza pe cineva,cum ca nu exista adevar absolut.O informez cu respect ca exista.Singurul adevar absolut este ca totu-i relativ.

Scoateți o foaie din hârtie.
Subiect:Între excelență și potență,abstinență.
Predispoziție liberă.
Nu se admit reveniri la pretexte din pogromul scalar,
preclasici,lectori obligați,facultativi,de vacanți sau grafit.
Notele se scot din media la iertare.

Arestat,tu vei susține dezordine până mai torc eu în
cancelarie.
Proof ieși,Arestat clona peste clasă ca un fan Marriott.

Mi-ar place ca dincolo de cifre sa existe figurile
ge(omenesti),calitatile lor pe care matematica le ignora nu din maretie ci dintr-o neputinta de a abstractiza viul,asa cu poate arta.As fi fericit sa pot socoti in culori si sentimente,sa adun scaderea,sa fac zestre unei frumoase integrale,dar imaginatia stiintei merge doar pana la eprubeta.Dincolo de ea incepe stiinta \"pe de rost\" pe care o practicam noi poetii,unde nu avem nevoie de confirmari urgente si creditam realitatea cu vise pana cand aceasta se va conforma.
Te rog sa fii mandra ca esti savanta in stiinte neconventionale.

Poeziile mele nu au nici-o legatura cu matematica si ele chiar daca folosesc pretexte de rigoare, dispretuiesc tot ceea ce inseamna asa zisele stiinte exacte.Asa cum Goya a folosit uratul pentru a stimula simtirea estetica,asa si eu va inoculez incet incet otravuri stiintifice pentru a va crea rezistenta la acestea.

Otilia,scrii interesant dar trebuie sa alegi drumul cel mai scurt spre a contura clar imaginea artistica,sa elimini cuvintele de prisos,sa te feresti de a da explicatii(daca spui ca ploua invers este clar ca-i de jos in sus,nu?)fiindca altfel se va intampla ca la fotografie,va iesi putin tulbure.
Imi place ca incerci metafore mai fistichii,si eu am multe cu \"stele inverse\" \"pietre inverse\",fiindca iti creaza un gust aparte de a cauta \"materia de umbra\" cum este numit universul complementar.
Evita rimele facile si suparatoare(neunde-unde),ori scrii cu rima ori fara.Si atentie cu te joci cu termenii antinomici,poate iesi ceva frumos sau poti bate campii.Aici te-ai descurcat,dar vezi pe viitor.

Dupa niste retusuri poemul ar putea arata asa:

Plouă invers
sau universul
are poziția
unui liliac dormind?
Cel puțin imaginile
de pe retină
nu mai sunt răsturnate.
Acum retina minte altfel...

Îmbrăcăm viața pe dos,
nu uităm de cravată și fard...
și mergem (spre)nicăieri
privind în urmă continuu
pentru a ajunge toți ca unul,
pentru a ajunge (la)nimeni.

Lumea știe că nu știe
unde e(ste) neunde
și emite (aure)unde
ca să-l identifice
pentru a-l putea ocoli...

Suntem fericiți
atunci cînd ne uităm pe noi
acolo unde încă nu am ajuns,
acolo unde, dacă vom ajunge,
vom ajunge nefericiți...

|













Plouă invers
de jos în sus...
sau poate universul
are poziția unui liliac dormind?
Cel puțin imaginile de pe retină
nu mai sunt răsturnate.
Acum retina nu minte
ca mai înainte.
Acum minte altfel...

Îmbrăcăm viața pe dos,
nu uităm de cravată și fard...
și mergem nicăieri
privind în urmă incontinuu
pentru a ajungr toți ca unul,
pentru a ajunge nimeni.

Lumea știe că nu știe
unde e neunde
și emite unde
ca să-l identifice
pentru a-l putea ocoli...

Suntem fericiți
atunci cînd ne uităm pe noi
acolo unde încă nu am ajuns,
acolo unde, dacă vom ajunge,
vom ajunge nefericiți...

|

1)Elena,ai intors-o ca la Ploiesti cu goliciunea.Adica chipurile nu am inteles eu bine,ca ar fi vorba de golicunea mintii, nu de a trupului.Iti reamintesc ca tu vorbesti in text in mod expres de\"nuditatea lui Adam\",ori nuditatea se refera la trup,nu-i asa?
2)raiul pregatit lui Adam(cu ignoranta si nemurire) nu mai este cel pregatit noua(cu intelepciunea capatata la Judecata de Apoi prin pedeapsa)
3)Afirmi ca exista teorii filosofice ori macar definitii despre fericire.Te asigur ca nu.Exista doar curentul hedonist de la Epicur citire,care nu a reusit sa incropeasca o teorie,ci doar sa dea masura unor stari bahice.In rest panseuri ieftine pana in zilele noastre.Camus saracul a surprins fericirea la Sisif, dar s-a folosit-o ca pretext sa afirme ca viata merita traita intr-un silogism la care premisa majora este sinuciderea.
4.Afirmi in comentariu ca Adam ar fi trait un paradox,ca ar fi fost si n-ar fi fost fericit in acelasi timp.Te contrazici inca odata fiindca chiar tu recunosti ca pana a se infrupta din pomul vietii era ignorant,ori ignoranta exclude fericirea ca esenta pentru sine.Putem spune ca prostii sunt fericiti in ignoranta lor,da,dar din afara.Ei insisi nu sunt constienti si deci fericirea ca atare pentru ei nu exista.
5.Esti nemultumita de afirmatia mea ca eseul este naiv,si aduci ca argument faptul ca arta si scrisul in genere sunt conventii,deci dupa parerea ta daca totul este formal si relativ trebuie sa intelegem fiecare ce vrem.Fals!Am mai auzit asa ceva de la o demoazela iritata de faptul ca i-am criticat poezelele.Indiferent ce credem noi autorii despre ce scriem,exista un gust universal recunoscut la care trebuie sa ne raportam ca valoare artistica sau ideatica in cazul eseului.Altfel, intr-o debandada de gusturi strict personale,un tablou de Picasso ar putea fi desfiintat de un analfabet sau un poemas de doi lei ar putea sa ia Nobelul.Eu zic ca toata istoria gandirii omenesti a creat suficient gust si ratiune pentru a judeca corect.Apoi chiar fiind o conventie toata arta,inseamna ca cine se abate de la regulile ei nu face arta.

Nu sunt elev si nici nu am fost,fiindca nu am inteles nimic la scoala.De aceea,acum cand m-am marit,incerc sa predau materiile de baza altora asa cum ar trebui.Nu-mi acuz,Doamne fereste,fostii profesori(pe care i-am iubit si din pacate ei n-au stiut asta),dar imi amintesc ca in clasa a cincea,la prima ora de limba strina am invatat sa spunem ca nu stim sa vorbim in acea limba,desi acest posibil raspuns de dat cuiva era de fapt in limba respectiva.Paradoxal,nu? Mi-am anuntat profesorul ca nu pot spune adevarul in timp ce mint si-am ramas in limba romana definitiv,fiindca alte vreo cinci limbi pe care le tot molfai tot n-am reusit sa le stiu.
Ei bine,de atunci m-am hotarat sa-mi fac propria-mi scoala de intelepciune,care dupa cum vezi a dainuit pana azi.
Mai am de publicat \"Ora de limba straina\" si cred ca am terminat cursul.
In rest sunt un negustor de mica anvergura,filistin chiar,cu tabietul frumosului si a traiului tihnit burghez.

Elena,trebuie sa-mi justific afirmatia referitoare la naivitatea eseului.Aceasta deriva din faptul ca subiectul(goliciunea lui Adam) nu este de interes major, precum si din argumentatia neconvingatoare.

Referitor deci la “Goliciunea lui Adam” am urmatoarele obiectiuni:
1.Stabilesti in mod nejustificat o legatura directa si importanta din punctul tau de vedere intre goliciunea lui Adam si fericire in general si cu cea din paradis in special.
-este falsa asertiunea ca raiul este asociat cu fericirea, intelesul acestuia fiind de viata vesnica.(afirmi ca se asociaza ideea de rai cu fericirea,ca si cum nu ai fi de acord,ca mai apoi, dupa cateva randuri sa sustii ca in rai Adam era fericit,deci te contrzici)
-Adam nu putea cunoaste fericirea in rai fiindca aceasta se afla numai pe pamant,unde poate fi sesizata prin contrast cu disconfortul existential. (lucru pe care il afirmi si tu spre sfarsitul textului,tot contrzicandu-te)
-asa zisa armonie a lui Adam cu natura nu a fost decat o stare de netralitate vecina cu idiotenia in care goliciunea acestuia nu ajucat nici-un rol.(nu vad importanta acestui fapt,mai ales ca extrapolezi la toti noii nascuti,ma intreb ce atata mister ca ne nastem goi,ar fi culmea sa ne nastem imbracati!)
-crezi ca Dumnezeu a avut un plan pervers de a-i tine goi in rai pe Adam si Eva tocmai ca sa nu poata fugi in lume fara haine?Sa fim seriosi!
-Adam,dupa cum bine stii, a fost o fiinta hermafrodita si deci goliciunea lui era a ambelor sexe pana a fi extrasa Eva din sine,deci nu avea motive de jena si nici sa considere aceasta postura ca fiind o forma de privatiune.Dupa aparitia Evei,nici atat,fiindca aparitia ei a fost o infiintare a ceea ce era existent deja si aparea ca natural ambelor fiinte.Deci nici Eva nu avea motive sa se rusineze fiindca asa era “moda” dupa cum se vede.Aceasta privatiune (a goiciunii)cum ii spui tu a fost de fapt un statut pe care Dumnezeu l-a acordat lui Adam,statut nu de om fericit,ci de nemuritor.
“fericirea ca trăire complexă nu e o stare naturală....” ,ci apare odată cu viața și cunoașterea” spui tu.Fraza dinspre final, concluzia de fapt,este corecta doar pe jumatate fiindca fericirea apare odata cu cunoasterea dar nu in mod obligatoriu si cu viata.
Adam a avut viata in rai si nu a fost fericit,noul nascut are viata si nu stie nici el ce-i fericirea,deci numai plasarea destinului nostru vis-a-vis cu realitatea constientizarii zadarniciei vietii poate da crampeie de fericire.
Camus a redat magistral asta in “Mitul lui Sisif”.

Dupa mine deci, subiecte serioase de meditatie pe tema Adam pot fi:
-daca Adam a fost predestinat raiului de ce oare a fost creat cu sex,lucru contradictoriu fiindca in rai nu se punea problema inmultirii celor doi
-daca Dumnezeu la creat numai pe Adam ca om dupa chipul si asemanarea Sa, femeia ce este, si al cui chip imita?
-de ce a fost creat un univers imens doar pentru doi oameni care nici nu-l
locuiau initial,ei traind intr-o lume separata, intre cea nou creata(degeaba) si rai, o supralume ideala si nedefinita.
Si enumerarea poate continua.

Asa incat iti fac urarea colegiala: La cat mai multe eseuri imbracate bine!

Draga vecina,mersi de explicatie.
Ar prinde bine profesorilor sa afle cum se preda materia in fata spiritului.Nota bene.

Kostachi mu,ti-am citit cateva poezii.Sunt curate,directe, stangace si prea patetice.Poezia trebuie sa sugereze ceva si dincolo de randuri,sa aiba si ceva ascuns care sa lase in suspensie o judecata categorica.
Echivocul joaca un rol deosebit in arta,asa cum nu pot exista sentimente conturate exact,ci difuze doar, care creaza o anume atmosfera.
Imi plac anumite versuri ca:
\"Fata mea are ca zestre
Doua lacrimi la ferestre\"
sau metafore ciudate precum\" buzele se-nchid trasura\",dar mai ai de muncit in a concepe altfel trasfigurarea artistica.

Eu stiu de la logica si filosofie ca este acceptata doar forma\"paradoxe\",care oricum suna mai bine si in poezie,ea fiind conforma radacinii franceze.Fiind un termen consacrat
in aceste domenii trebuie sa-l preluam asa cum il folosesc specialistii.In ce priveste DEX-ul,te rog sa ma crezi ca sunt dezamagit de maniera in care sunt preluate de pe strada tot felul de cuvinte pocite de catre vulg si prezentate drept \"imbogatiri\"lingvistice.Eu n-as permite sa apara in dictionare nici macar regionalismele,caci ele strica limbajul cult.

Merita remarcata atmosfera de lirism si alienare(fara strofele 2 si 3, fiindca aduc deservicii poemului).

Fara titlul acesta ingrozitor de lung,greoi si nesugestiv(pentru noi,cititorii)si cele doua strofe de la urma,poemul ramas este reusit,sensibil si cu metafore interesante:

\"Ma despart de trecut
iubitule
si inot
prin aerul
facut
de cuvintele tale
pasari mari isi fac cuib
in mine
ma scald
in albia asta
cu fluturi
si mi-e vara
si mi-e iarna
de stele
iubitule..
(eu asa as incheia,iar referitor la \"plansetul genelor\",daca te-ai referit la cele de la ochi nu are valoare expresia,dar daca este vorba de cele din genetica ,atunci poate fi interesata intr-o noua versificare)