Haiku
Poeme haiku- Zilele poetului versificate. Ciupercă mănată în sezon anaerob- Bârlog în atom. Pustă pe cai iuți- Cnutul crivățului fiert în lapte de ger. Mană cerească- Grohotișuri se înfig în ploi
Epistolă către (pre) făcuți
La umbra pomului vieții moartea doarme ca un prunc și lumea stă de veghe cernită cu fericire Întunericul iese gol din cușca sa ca o pomană sătulă târând după sine timpul schilod cu zile
Epistolă către (ne) știuți
Stol de piază rea anii presimțiri căzute în toată firea să fie sentimente de uz personal Uniforme de relief brăzdează cerul să crape timpul în bucăți de vietăți private ca nelegiuiri
Epistolă către Creator
Îndoaie Doamne arcul de cer și înfige pământ în viețile mele să-mi fie țărâna gurii aurită de oarba înțelepciune Creaturile să-şi ocupe locurile de poeţi şi procleţi și alungă îngerii
Ador
Îmi trezește dimineața o femeie multianuală furișată discret în osânză cu sănii delăsători și moi Sub nasul puțin borcănat îi mijește o mustață rea,țepoasă ce-mi sperie sărutul pofticios de
Poem îndrăgostit
Ce emotivi suntem în acest regn inoculați cu oameni mai târziu la capătul materiei Domnului muritorii lui supranaturali Au înflorit poeții în univers iubito și teii dau
Dor de rezervă
Și mă înșel că scriu din soartă ultimul vers mă va îndeplini trupul gândului va fi o poartă în balamalele tristeții de a fi Din urmă plugul universului greoi îmi va brăzda pe suflet
Dor infidel
Voi căuta pământul ca un orb trudind ca să-ți mai vin în fire să-ți amintesc că-s doar un corb ce are pe singurătate întâlnire Îți las o lume cu întreg festinul eu m-am întors din drum la
Dor poluat
Când orizontul se va ridica-n genunchi să fie steaua mea mult mai aproape un sânge alb să curgă din cuvânt peste istovirea unei morți mioape să-mi fac adulta umbră acoperiș pe locul
Dor expirat
Poemele mele vor ajunge în rai și abia atunci vor cunoaște păcatul de-a se împerechea incestuos cu aproapele Iar eu voi fi inimitabil o amprentă de cuvânt până la adânci tinereți frumoasa
Dor cu sutană
Am văzut cerul și marea tăvălindu-se de-a zarea albul violat de-albastru și frumosul preasihastru apa prihănită fără porți și aerul vomat de morți Am văzut și prin pământ unde poate nu mai
Dor alegoric
Să fii frumoasă în abuz cu sânii tari ca Poezia rostită-n lacrima de-auz ce ține post melancolia Să fiu frumos în cer difuz cu zeghea sfântă de profet îndeplinind iubirile ursuz și versul să
Dor de mine
Iertați-mi poemele nenăscute ele au rămas un parfum unisex pe meleagurile prenatale acolo unde am fost târfa morții noapte de noapte însuflețită în văzul și auzul stelelor Poate le va citi
Dor cu soț
Într-o presimțire / respiram iubire / de alcătuire / ne purtam șuvoi / omenescul doi / despoi / firea lumească / fragedă iască / din nască / pe ușa uitării / de-a valma mirării /și-a zării / de
Dor incognito
Din vers în vers mă pierd de lume Știind c-am fost supărător de viu Un om plecat în viețile postume Să traverseze gândul prin pustiu Și-ajuns pe vârful de nemărginiri Cu mărăcini de infinit pe
Dor sintetic
De-am ști că noi suntem materia am evada pe neutrul suflet acel dumnezeu ce acordă azil tuturor confiscaților de existență viilor de-a binelea trăiți Ne-am îngropa măcar gândurile lansând
Gand fara titlu
Las în urma mea un zbor nedesfăcut și un sens giratoriu spre moarte toate viețile născând în lut gânduri ce le-am obosit pe-o parte.
Cantareata cheala
lui Eugen Ionesco Îți amintești iubito de solstiții aveai trupul lăbărțat de viții dar făceam un pat din poezie și te iertam în el cu nebunie Îmi plăcea sărutul
Altul meu
Oare n-am încercat o prezență fiindu-mi foame de inexistență cu viitorul care mă scurmă și mă poate ajunge din urmă? Sau în suflet nu încap de trup și-s doar un Eu din care-mi rup moartea
Fenomenul in sine
Într-un colț găleata de lături a uitării fereastra privește pe geam la intrare patul doarme ghemuit lângă sobă masa mănâncă în picioare Peste tot teancuri de gânduri nespălate prin care
Simfonie masonica
lui Descartes Peste gândul încercănat de ochi mi-a poposit o ființă de timp poate e lumea ce mă admiră deja sunt nenăscutul celebru Ar trebui să opresc
Eul minor
La ceremonia încastrării de suflet trupul meu înecat de pământ a țipat ca o naștere cezară și postulatul lui Dumnezeu a căzut era singur și eram cu mine un arhipelag de iubire pe harta
Accent neascutit
Popasul mov pe un adverb sărac ca Iov în vers imberb.
Modul suspin
De este timpul verb ca apt necombatant particip la trecut cu rang de sicofant Pacea modului suspin va sta-n predispoziții sărutul tatuat cuvânt stigmat de inchiziții Iar unele silabe
