Poezie
Dor sintetic
1 min lectură·
Mediu
De-am ști că noi suntem materia
am evada pe neutrul suflet
acel dumnezeu ce acordă azil
tuturor confiscaților de existență
viilor de-a binelea trăiți
Ne-am îngropa măcar gândurile
lansând SOS în pământ
acolo unde viermii fabrică viața
desfăcând întregul părților noastre
în primele întâmplări care-am fost.
054085
0
Am citit si restul poeziilor tale, multe au in ele sentimentul neputintei in fata mortii, altele in fata vietii. Cel putin, asa le-am simtit eu.
Nu am gasit niciuna in care sufletul sa zboare, e intr-o permanenta fuga, teama, cadere...Unde e zborul, Valeriu?