Poezie
Dor de rezervă
1 min lectură·
Mediu
Și mă înșel că scriu din soartă
ultimul vers mă va îndeplini
trupul gândului va fi o poartă
în balamalele tristeții de a fi
Din urmă plugul universului greoi
îmi va brăzda pe suflet fantezii
amestecând etern lumina cu gunoi
cum viața mâzgălește pe nimic o zi.
074357
0

In rest, o poezie pe cat de profunda si subiectiva pe atat de inexpresiva (sau asta e masca harazita de tine in mod intentionat) si de citit pe acoperisul casei.