Era un plan
Contemporan
Curbura lui
Pe vârf de cui.
În cui o stemă
Și epidermă
Pusă în băț
Pentru dezvăț.
În jos bordei
În sus condei
Pe plombagin
Doi într-un
Timid încerc
Să fac
Ce nu mi-am dorit
Vreodată
Să-mi vând epiderma
Pe foame.
Sunt cel ce eliberează
Identități.
Poveștile mele
Le-au furat hoții
Când eram mic
Și n-aveam paloș
-
Singura femeie
Și unica
A fost păcălită
Mult prea ușor.
Ea nu avea
Mamă
Care să-i dea sfaturi
Prin telefon.
Adam în schimb
O avea pe ea
Și pe văru-su
Șarpe.
Le-be-den-den, le-be-den-den
Se mișcă pânza de polen
Eternul iată, este tern.
Le-be-den-don, Le-be-den-don
Se plimbă cârja în baston,
Stereotipuri fără ton.
Triunghiuri prinse-n
Mă duc s-aduc și-atunci se duc
Prin cuiburi ouăle de cuc,
Iar soarele se-nfige iar
Cu sulițe prin vreun altar.
Suratele se duc și vin
Cu inimă de om creștin
Nelogoditele sunt vai,
Bujorii
Agățatoare umbre se desprind
Și negurile nopții mă cuprind
Și cum de flori căutătorilor
Le-aș da pe floarea-florilor.
În stropitoarea pomilor aș pune
Otrăvuri colorate și anume:
Uitare, dor
