Poezie
Clipa
1 min lectură·
Mediu
Agățatoare umbre se desprind
Și negurile nopții mă cuprind
Și cum de flori căutătorilor
Le-aș da pe floarea-florilor.
În stropitoarea pomilor aș pune
Otrăvuri colorate și anume:
Uitare, dor și poate împăcare,
Poate și sufletul atât de mare.
Cum crește iedera și mă cuprinde
Și prin ventuze frunzelor mă vinde,
Te odihnești ca fila din album
La umbra plopilor născuți în drum.
Cu trenul care-i tras de-un melc
Și roțile ce nu pot să le-ntrec,
Agățatoare umbre mă desprind
Și negurile nopții mă aprind.
De vreți lumină, trageți un semnal!
Nu mai scuipați, potcoavele de cal
Și poate-n loc atunci se va opri
Pentr-o secundă orologiul gri!
012698
0
mi-au plăcut foarte mult imaginile vizuale:
\"În stropitoarea pomilor aș pune
Otrăvuri colorate și anume\" și
\"Cum crește iedera și mă cuprinde
Și prin ventuze frunzelor mă vinde\"
ai cuprins plăcut \"clipa\" între \"negurile care te cuprind\" și cele \"care te aprind\" dar cred că efectul era mai puternic dacă foloseai mai la început imaginea:
\"Cu trenul care-i tras de-un melc
Și roțile ce nu pot să le-ntrec\"
care paracă oprește timpul în loc sau îl dilată foarte mult
ultima strofă se desprinde ușor intr-o combinație placută de sfat-mustrare (\"potcoavele de cal\"- bun, bun ) aș zice chiar malițioasa sau măcar ironică, dar ultimele două versuri sunt foarte calde (în pofida acelui \"gri\" ) și-mi sterg senzația asta
mai pe scurt: m-am simțit bine citind-o; dar ce spun nu este altceva decât modul în care am perceput eu poezia; și tocmai asta e frumusețea poeziei : ea sugerează, nu relatează; de aici se trage și mesajul ei... infinit