Poezie
contort
2 min lectură·
Mediu
mâna dreaptă ține o lingură
lingura devine parte integrantă brațului
mâna dreaptă ține o monedă
moneda devine parte integrantă brațului
mâna dreaptă ține un cuțit lung
cuțitul lung devine parte integrantă brațului
mâna dreaptă ține o carte
cartea devine parte integrantă brațului
mâna dreaptă ține o cruce
crucea devine parte integrantă brațului
mâna dreaptă ține mâna stângă
în mâna stângă se cuibărește șovăiala
mâna stângă ține inima smulsă încă pulsând
gestul smulgerii devine parte integrantă brațului
mâna stângă ține un craniu cu găvanele adânci și negre
găvanele imită vederea devenită parte integrantă conștiinței
mâna stângă ține călcâiul piciorului drept
niciun picior nu se crede mai drept decât dreptul
mâna stângă lasă celei drepte celălalt călcâi
ca un act menit echilibrului precum o pace provizorie
lingura se prelinge incandescentă
stropul de metal atinge caldarâmul - devine monedă
moneda zornăie în rotirea ei până se ascute
cuțit lung
cuțitul lung zvârlit la întâmplare
se înfige în carte blocând orice lectură
crucea dă ultimele semne de vlagă brațelor
mâna stângă șovăie tremurând în mâna dreaptă
din inimă ultimul strop de sânge cade pe călcâiul stâng
dâra desenează un cuțit lung semănând a cruce
găvanele se aprind a lumina de pe urmă
imploră cuțitul lung să îngăduie lectura
stingheră crucea se curbează pe spinarea
dintre brațele mereu ocupate
călcâiele se cred cele mai avantajate
pe linia vieții din căușul fiecărei palme de om
peste toate lumina crezută iluminare izvorăște din marele foc –
nu mai sunt brațe îmbrățișării de sine
021.386
0
Cu mult drag las stea... Poemul merită mult mai mult, decît atât...