priviri gheare

atenționarea ta Valeriu. De la micro-grupuri la macro-grupuri (familii, grupuri profesionale, țări, continente) există o frenezie a urii manifestate în diverse forme: de la exterminarea fizică, hăituire, suprimarea tuturor drepturilor sau ucidere spirituală. Pentru că toți cei ce au niște pârghii ale puterii, oricât de mici, vor să controleze totul, să supună, să bage pumnul în gură oricui nu se supune modului lui de a se raporta la viață, oricui îndrăznește să-și afirme dreptul „de a nu fi de acord” cu o opinie sau un adevăr promulgat ca ADEVĂR ABSOLUT! Toți se consideră Dumnezei dar eliberează doar fiara din ei. Toți uită că Dumnezeu e iubire, iertare, compasiune pentru cel mai puțin înzestrat. Toți uită că nu avem nimic în această dimensiune, totul ne este împrumutat, și dacă talanții ce ne sunt dați nu-i înmulțim și nu-i folosim ca lumină ci doar ca să distrugem - de fapt pe noi ne distrugem. Și, din păcate, nu mai există nici un mediu, nici măcar cel al Frumosului, în care fiara să nu umble liberă, gata să sară la jugulară. Pentru a ierta, trebuie să conștientizezi că ești pe un drum greșit, să ai măcar un ochi deschis. Trufia puterii orbește.
Dar mare e puterea divină, oricând poate avea loc un seism interior care să-ți reașeze straturile inteligenței și-ale afectelor. Sunt optimistă!

ura este totuși un sentiment, opusul oricăruia este indiferența, mai grav

Antidotul urii este potolirea, "răbdarea clipei". A urî era pentru deținuții politici, chiar poeți ai închisorilor pâinea spirituală ce se instala inevitabil la început. Pe urmă îi măcina prea tare. Și realizau că degeaba urăsc factorul constrângerilor repetate, cotidiana tortură programată de la Kremlin, prin oamenii de cuvânt revoluționar și supuși Stelei Roșii de la noi. Nici promisiunea sau zvonistica "Vin americanii!" nu mai avea acoperire, salvarea nevenind din Atlantic printr-un hocus-pocus.
Așa că acea ură față de dușmanii sistemului concentraționar propriu-zis și extins la nivelul întregii populații din R.P. Română a dezumanizat pe unii deținuți politici, iar PD alții i-a făcut să depășească sentimentul prin iertare dar neuitare.

Poemul m-a uimit prin simplitate. Monologul liric este alcătuit din aforisme în fiecare strofă, de parcă ar fi constatări.