Poezie

Porumbelul lui Noe

1 min lectură·22 februarie 2017

Mediu

dacă viața durează o clipă

sau poate este însăși clipa

nu mai avem timp pentru rugăciune

Dumnezeu poate înțelege cumva

și dacă nu?

avem timp doar

pentru goana nebună contra nouă înșine

pentru părăsiri

pentru jocul decepțiilor

niciodată

să râdem, să plângem

pentru problemele altuia

niciodată să creștem golgote din tălpile goale

triumfalist rătăcind

dacă iubirea este o iluzie

pentru a amăgi dorul unui ego pierdut

adevăratul paradis

dacă Moartea este asimilată unui orgasm când

elementele bietei noastre alcătuiri ne posedă siluindu-ne

sufletul nostru este un porumbel

porumbelul lui Noe care nu a găsit încă

fărâma de uscat

în acest mare, mare diluviu de lacrimi

care-și așteaptă cuminte plânsul -

și tu ai vrea să se afle o altă Terra undeva departe

să luăm Clipa

de la zero?

mâinile lui Noe sunt mâinile tale

sugrumi cu ele chiar acum

clipa

arca-i doar un arhetip

numai Dumnezeu știe adevăratul plâns și de aceea

totul este un enorm deșert

și niciun sâmbure de măslin nu mai are din ce

să încolțească

zboară suflete al meu...

zboară

cine știe...! poate că...

001.870

Valeriu D.G. Barbu. “Porumbelul lui Noe.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/valeriu-d-g-barbu/poezie/14103508/porumbelul-lui-noe

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.