Sari la conținutul principal
Poezie.ro
@valeriu-d-g-barbuVB
Valeriu D.G. Barbu
@valeriu-d-g-barbu
Poezie

se răresc

1 min lectură·
Mediu
cum te bucuri de belșugul toamnei
așa și pământul
mai ales acolo
pe dealuri
unde
ca din nimic
lesne mai cresc crucile
cum coboară iarna pe străzi
curată și tăcută
precum smerenia
așa și în noi crește
un fel de zăpadă
pe amintiri
să ne învețe ușor, ușor
tăcerea sumă
ca o mirare încolțește mugur
pe rana frunzei plecate
surâde floare nouă
știe, știe?
atât îi este vremea
de-o respirație
dar prin ea
se înnoadă veșniciile
între dânsele
și vine o amiază
la noi oamenii
în care cei din jur se răresc
apoi acest ,,din jur,, se-ntinde ca un glaucom
o altă lume ia locul lumii
și te uiți cu vederea tot mai puțină
așa cum se uită de jos fosta frunză
la floarea nouă
golul, unul câte unul îl umplem
și-l împingem ca pe un vagonet
jos acolo unde
în vatra timpului
ard cărnurile noastre mai întâi
apoi amintirile
uite, cum se mai grăbesc
unii dintre cei care înseamnă lumea ta
să bucure
pământul
024.575
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
165
Citire
1 min
Versuri
42
Actualizat

Cum sa citezi

Valeriu D.G. Barbu. “se răresc.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/valeriu-d-g-barbu/poezie/14084216/se-raresc

Comentarii (2)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@razvan-rachieriuRRrazvan rachieriu✓
„Cei din jur se răresc”, devin hiatusuri de netimp, „o altă lume ia locul lumii”, „vederea” se împuținează fiindcă în ea s-a încuibat întunericul, „golul” deconcertant căutăm să-l umplem, fiecare în felul lui, și când îl umplem cu fluidul realității și al vieții, apare alt gol copleșitor.
Unii „se grăbesc” spre niciunde, alții se cufundă și mai mult în inerție.
0
@valeriu-d-g-barbuVBValeriu D.G. Barbu✓
ne rărim, apoi legea compensație, îndesim absențele... mulțam RR
0