oul

Eu credeam că nu moartea, ci viața își face un ness, lumea preferă o cafea 3 în 1, iar cei care nu au aderență la realitate un capucinno, însă poeții păstrează tăcerea despre apetența lor, iar eu nu sunt într-atât de poet, încât să nu mai fiu om, sunt om în primul rând și asta înseamnă că boala prevalează în fața poeziei, și când mâlul urcă mânjind imaculatul, genuinul și veracele, nu am decât două posibilități : să înot prin el, sau să îmi creez un falanster în care să mă exilez.
În poezia ta locuiește un poet adevărat.

și așa... fiindcă maortea este o felie din viață, ultima cică
prefer cafeaua arabică și caut în ea poetul care refuză să se arate... doar mult zaț...
în mâl nu se poate face pluta, ori înoți, bine faci, ori te scufunzi
exilul în sine e cel mai teribil dar nu-mi fac griji, ai maximele care te dezbolnăvește!...
onorat mulțam de trecere

erata: moartea și te dezbolnăvesc...
fiindcă și așa prea dezromânizez eu frumoasă limbă română