Poezie
agonie
1 min lectură·
Mediu
trăiesc într-un acvariu uriaș, iată cerul...
în jurul meu tăceri care zumzăie asurzitor și mint, mint, mint
cu prefăcuta lor bunăstare acești pești graduali
un pește foarte mare
un pește mare
un pește banal…
un pește mic
un pește foarte mic
trăiesc într-o plasă de pescar fiindcă sunt, sunt născut direct în ea
pescarul este leneș, atât de leneș
nu scoate naibii odată plasa lui…
trăiesc sublim, falsul nuanțelor elogiind instincte
sunete îndemnând continuu la gesturi marțiale
gesturi îndemnând lasciv, cu iubiri care zornăie și foșneșc în ritmul muzicii caselor de marcat
iar cuvintele toate sunt însemnate cu un cod de bare
poezia creată din ele
valorează sângele unui pește foarte mic în gura unui pește mic în gura
unui pește banal în gura unui pește mare în gura unui pește foarte mare cu gura putredă
plasa pescarului putredă, iată-mă, cad, nu mă ține de mână, lasă-mă...
și dincolo de plasa nativă mă simt
pierdut
022.874
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Valeriu D.G. Barbu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 155
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 21
- Actualizat
Cum sa citezi
Valeriu D.G. Barbu. “agonie.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/valeriu-d-g-barbu/poezie/14021531/agonieComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
LALALeonard Ancuta✓un text pe gustul meu, mai ales ca idee. pe undeva exprimarea cred ca ar mai putea fi imbunatatita (cred ca e o problema de ton mai degraba, adica autoconfesarea asta da un aer usor timid si cam molatec, poate ar fi fost necesara o atitudine mai cruda, mai izbitoare).
0
VB cred că o voi revizui astăzi, îi lipsește ceva, e ca un plan răsfrânt, mulțam fain
0