Poezie
la mine bătrânețea a-nceput de la ochiul drept
1 min lectură·
Mediu
îți construiești amintirile ca pe clădiri
pe etaje, camere
le expui tablouri, să le vezi din când în când
vei tinde să zăbovești, locuind cu unele predilecte mai mult
pe altele să le tratezi ca pe vecini ostili
- care-ți bat mereu în țeavă și dau tare muzici pietre, oase
ori îți răcnesc să dai tu tăcerile mai încet, că prea i-au asurzit…
(și dacă le pui pe etaje, cu vârsta, cum ai să poți urca?...)
mi-am pierdut deja ochii și pipăi să mi-i caut
vederea mea vede alte vedenii și în ele altele și tot așa…
realități multiple cu tot atâtea dureri și dorințe
încep să cred că realitatea o percepe viu doar bătrânul
lumea de fapt e-al naibii de bătrână și, iată-mă,
intru și eu în rândul lumii… ochiul meu drept nu mai e drept
construiești amintirile ca pe clădiri
(toți zicem: ce-am mai construit la tinerețe!) … hei, unde-mi sunt ochii?
am zidit zadarului, ducă-se-mă
043.617
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Valeriu D.G. Barbu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 158
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 17
- Actualizat
Cum sa citezi
Valeriu D.G. Barbu. “la mine bătrânețea a-nceput de la ochiul drept .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/valeriu-d-g-barbu/poezie/14016682/la-mine-batranetea-a-nceput-de-la-ochiul-dreptComentarii (4)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
VBOttilia, ,,remarca'' m-a găsit după încă o treaptă zi, coborând
spre zadar, cu lina bucurie a devenirii din ce în ce... bătrân -
mă intinerește doar scrisul (cu iluzia asta sper să-mi găsesc ochiul drept
în tabloul cu amintiri...)
mulțumesc
spre zadar, cu lina bucurie a devenirii din ce în ce... bătrân -
mă intinerește doar scrisul (cu iluzia asta sper să-mi găsesc ochiul drept
în tabloul cu amintiri...)
mulțumesc
0
AMDistincție acordată
Poemul m-a atras prin titlu...si nu avea sa se dezica.
Ai pornit pe indelete, ne-ai aratat imprejurimile , o calatorie pe care am facut-o cu placere...
iar metafora pe care ai gasit-o pentru batrinete mi-a placut teribil: ochiul meu drept nu mai e drept...evident ca acest vers face pe multi sa cada in patima intrebarilor ...timpul se strimba la noi, iar puterea de a ne razboii cu el a trecut...ochiul strimb, nu mai vede drept...ne retragem din lume...
Felicitari.
Cladirea de viata din poem merita un semn.
Ai pornit pe indelete, ne-ai aratat imprejurimile , o calatorie pe care am facut-o cu placere...
iar metafora pe care ai gasit-o pentru batrinete mi-a placut teribil: ochiul meu drept nu mai e drept...evident ca acest vers face pe multi sa cada in patima intrebarilor ...timpul se strimba la noi, iar puterea de a ne razboii cu el a trecut...ochiul strimb, nu mai vede drept...ne retragem din lume...
Felicitari.
Cladirea de viata din poem merita un semn.
0
VBașa vin și amintirile, ca și lumina de la tine
mai târziu și frumos
mai târziu și frumos
0
mi-a plăcut și faptul de "a da tăcerile mai încet" - uneori tăcerea provoacă asurzire, e de preferat zgomotul, dar parcă nu al oricui...
un poem reușit.
cu plăcerea lecturii,
Ottilia Ardeleanu