Poezie
Codul însinguratului
2 min lectură·
Mediu
să drenezi găvanele,
în mâlul amintirilor lacrima nu mai are cum să fie pură;
să faci ceva dezordine, e prea multă curățenie
nici nu-ți pare locuită casa, iar privirea ta, nemobilată de prezent,
e ca o pânză albă care acoperă părăsirea – rupe-o, fă-o franjuri
sau înnoadă fâșii să te poți coborî pe geam, nu te arunca;
ești în stradă – du-te, ce te-ntorci speriat?…
toate sunt împietrire, ce dacă ești singurul viu!..
trage de mânecă statuile, și ele au fost odinioară oameni
și tu ești oarecum statuie, uite câți porumbei
și-au lăsat urme pe creștetul tău involt, nu te șterge
sunt aspirații, rugăciuni, întoarse spășite, neîmplinite
catifeaua după-amiezii e înșelătoare, nu te opri,
să urci înserarea până la capăt,
bătrânii tăi bocanci - boi în jug obosiți, nu-i biciui,
în noapte o să afli vindecare
trebuie să o întâmpini fără patimă, fără regrete,
patria visului este densă, untoasă, neasemuit de frumoasă…
nu te lăsa corupt de ea…
să nu arunci cămașa în foc, aici combustiile sunt sâmburi,
încă o zi te așteaptă și cere vamă și nu vei avea cu ce plăti…
nu-ți plânge de milă
sunt singurătăți nobile, precum Creatorul, în care poți
să-i fii chip și asemănare doar creând –
ustură mult mai tare singurătatea comună, în furnicarul ostil;
timpul nu se pierde, se câștigă
și din câștig nu-ți rămâne nimic, totul se împarte, rămâne aici
orologiile da, pe ele le poți arunca în foc fără să-ți pese
deși scânteirile nu-ți vor lumina urcușul
să n-ai spaimă de moarte, ea e mult mai însingurată
și nu păstrează pe niciunul, niciuna dintre recolte
hambarele cerului sunt veșnic flămânde
într-o bună zi – doar astfel va fi bună – vor întineri pietrele
și tu vei fi una prețioasă
pentru c-ai străbătut drumul inițiatic fără să privești înapoi
precum un sunet ce nu se poate întoarce-n carnea instrumentului
nu înfășura strada cu urme intacte, las-o celor ce vor veni după tine,
nu este niciunul care să n-o parcurgă, fie și târziu,
oricât se poate crede fiecare că este iubit
023.185
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Valeriu D.G. Barbu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 339
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 39
- Actualizat
Cum sa citezi
Valeriu D.G. Barbu. “Codul însinguratului.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/valeriu-d-g-barbu/poezie/14015972/codul-insinguratuluiComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
VBmi-am regăsit Roma(ntismul) cu târziul intact
uzez de mijloace stângace fie și retorice, să nu cumva să dau temei alese o gravitate ce să-ndemne cititorul la profunda tristețe..., sau mai rău!
singurătatea unui sunet - visai tu cândva, deh, azi e rândul meu! gând la gând
bun regăsit unui sait încă foarte bun și cu oameni deosebiți
vdgb
uzez de mijloace stângace fie și retorice, să nu cumva să dau temei alese o gravitate ce să-ndemne cititorul la profunda tristețe..., sau mai rău!
singurătatea unui sunet - visai tu cândva, deh, azi e rândul meu! gând la gând
bun regăsit unui sait încă foarte bun și cu oameni deosebiți
vdgb
0
Îți spun: "Bine ai revenit printre condamnații la poezie!"