aripi de pulberi într-un văzduh cu votcă

suntem, tare chestia, suntem contra habarului lumii atothabarnamiste, mai sus, am lăsat gang, canalizări, și am urcat pe blocuri să-i facem poftă Soarelui amețit, să se înțepe în venă spargem gâtul sticlei cu votcă, ajunge în stomac direct bloody mary, buzele sângerând, că n-au altă treabă - cu fetele ne pupăm din coate din frunți și se înnoadă pe dos baletul între bocancii noștri scâlciați, doar ei dansează, noi absenți urcăm cu fumul fumăm la poștă și ni se pare Olimpul un mizilic, uite Latrix, fratele meu de cruce, cruce profanată împreună, își bea spray-ul o să facă la noapte graffiti cu ce-o găsi păstos pe jos în gang, va fi greu doar până-i va străpunge coaja suntem descreeierați, boemi și liberi precum oxizii patru, toți cinci, de fapt trei, dar fiecare vede ce poate am fost născuți la seral, într-un deceniu care a durat trei ani, restul șapte n-am stat acasă să ne convingem că piticii ăștia ce mișună jos, aplecă-te mai tare Gâga, și-așa voiai să știi dacă ai aripi altundeva decât câteodată, vezi?... ce uscată e lumea n-are pic de zeamă Troașco, plimb-o, mută joint-ul, ia sticla, râzi ca o râpă avioanele de linie trec printre picioarele ei nespălate după încă un fum o să cred că-i fiica șefului poliției cum, chiar este?... ce pithya am devenit, mai dă un gît, un fum, poate văd încotro lunecă blocul și dacă ne iese figura din titanic, vrei? Beznă, deodată beznă, careva a tăiat curentul în țeasta mea când tocmai Gâga recita cu ea scena din Hamlet Unde sunteți?... Unde e blocul de sub mine?... aaaa... Vezi? Eu pot să zbor Zbor