secundarul

astăzi începe a 45 a poveste fantastică - aveam impresia cândva că eu am născut ziua de 30 Mai și nu ea pe mine fiecare an primit în dar de la Dumnezeu, deci nemeritat, a fost o poveste unică în felul ei prin lecțiile lor am neînvățat fricile expirându-le firesc cu o zi înainte, pe 29 Mai - una singură rămâne stăpână, cea precum un secundar care-mi ține drept ștergător de parbriz-iris: că nu voi fi niciodată la înălțimea timpului meu, unde el urcă înainte și mă pretinde acolo este incredibil, îmi zice oglinda: „uite cum arată un copil la frageda vârstă de 45 de ani„ de undeva prea de sus mă dojenește privirea mamei: „ai grijă dragu’ mamii, fiecare poveste, oricât de fantastică, trebuie s-o primești cu luare aminte, vine-o vreme fără vreme întodeauna prea devreme să.ți faci din secundar ac de cravată, chiar dacă nu mai este la modă și povestea abia atunci va fi despre tine, dacă ai iubit” „este incredibil, zic oglinzilor, uite trupul meu rotindu-se pe un cadran deșirat”, sufletul nu-i, el este absent deoarece trăiește în toți ceilalți cărora le datorez bucuriile - astăzi fac din lamulțiani-urile toate bumeranguri, să vi se întoarcă victorioase pentru că au lovit inima mea și să vibreze în mâinile voastre îndelung