Pendulul

MOTTO: Shall I compare thee to a summer's day? (Sonnet 18) William Shakespeare ochiul stâng îi spune celui drept: nu e drept să vezi doar tu umbrirea lunatică pe obrazul ei piciorul stâng îi spune celui drept: nu e drept să pornesc eu întâiul și apoi, tot eu să mă împiedic în șiretul, ca din întâmplare dezlegat ‘naintea mea, când căposul de sus e-ndrăgostit buza de sus spune celei de jos: tu o săruți ca o ghizdea la fântână cu lacomă beatitudine, lasă-mă măcar azi întâia eu pot să desăvârșesc gestul ca o aripă virgină, nezburată ventriculul stâng spune celui drept: tu ai în sânge mirarea și un ciudat sens al justiției, parc-ai fi de acord cu zănaticul creier ascultă, iubirea nu e curent electric, nu citi electrocardiogramele ca pe ziarul de ieri urmează scena hard: umărul stâng se uni cu bicepsul mâinii stângi hei, ăștia din dreapta, lăsați-o moale stahanoviștilor, altfel intrăm în grevă până și la… aplauze, să vă vedem atunci… emisfera stângă salută pe cea dreaptă: neața soro, se simte un murmur jos acolo e primăvară, nici nu s-a decis încă dintre muguri care ajunge rod – zarva spulberă plictisul unui trup cabrat la start: au simțit o ea, o ea totală, și acum vor să ne convingă s-o iubim plenar, habar nu au că iubirea-i mult mai sus de noi, ce zici, le dăm un junghi proaspăt? ……………………………………………….. m-am trezit: ea se muta dintr-o parte într-alta a patului și mă săruta cu surâsul ei, cu vederea mă coșmărisem clopot, pendul și cumpănă unei fântâni abia după ce m-a îmbrățișat am deschis toți ochii pendulul suntem noi, ea tic, eu tac ea dreapta, eu stânga iar willy iarăși are dreptate… reptate… eptate… ptate… tate… ate… te… e