Valeriu Cercel

Pe matale, nene Genu,
Nu te-as ingropa de fel,
Ca asa cum scrii catrenul,
Parc-ai pus pamant pe el!

Pe gropar tu il opresti,
Groapa sa nu ti-o inceapa,
Dar la epigrame, esti
Cam pe margine de...groapa!

Zici ca-i antrenet la bar?
Tu mi-l faci chiar de ocara!
Poate tu nu ai habar!
El o da mereu...in bara!

Doi poli ii da, fara efect,
Nici doar asa, sa se-ncalzeasca,
Vrand la ecuator, perfect,
Balonul sa-l loveasca!

Sa ne mandrim, asa vad eu,
Ca pierdem cam orice turneu,
Caci ne lasam batuti mereu,
De altii, care au...tupeu!

Sa ne bucuram ca ne-au batut unii mai buni ca noi.
Am sa-ti trimit ceva similar:

Istoria românilor
(re-zâsǎ de un oltean)

Niște olteni venirǎ, ‘napoi și ei , acasǎ
Și cum se sfǎtuira, sǎ vinǎ toți în masǎ,
Cǎ tare le fu dor, de glia strǎmoșeascǎ,
Și-au zâs sǎ facǎ pod, pǎ Dunǎrea albastrǎ;
Fǎcurǎ podul ei, trecurǎ cu avânt,
S-arate cǎ sânt zmei, cu sǎbiile-n vânt;
C-au zâs: cu mâna goalǎ, sǎ intre ei în sat(?!),
Aratǎ de ocarǎ,…nimic n-au câștigat?
Da’ unu’ dintre ei, Traian Cartagineanu’
Un craiovean vioi, (pronumele, Olteanu),
Strâgǎ la ei grǎmadǎ, sǎ intre-n goana mare,
Cǎ-ntreaga lor cireadǎ, trecu… peste hotare,
C’o luarǎ ca nebunii, d’ajunsarǎ-n Ardeal,
Opriți la gardu’ stânii, lu’ Ghio’, zâs Decebal,
(Oltean dǎ munte, vere!, cu trei pǎ inventar!!!)
S-a supǎrat bǎtrânu’ și-a pus mâna pǎ par…
O luarǎ ei la moacǎ, jucând în deplasare,
Da’ în retur oltenii, fǎcurǎ un scor mare,
Cǎ Decebal de ciudǎ-și bǎgǎ unghia în gât,
Lǎsând oltenii-n fugǎ, d’ajunse… peste Prut;
Da’ nu bǎgǎ dǎ seamǎ, cǎțaua fu legatǎ,
Dǎ caru’ ǎl cu praz, cǎ-n râu muri’necatǎ
Și-au plâns-o și-au jelit-o…numa’ sǎ nu m-uit vorba,
Pǎmântul, c-au iubit-o, l-au botezat… Moldova.
Fǎcurǎ ei pomanǎ, cu zaibǎr și cu praz,
Vecinii toți sǎ moarǎ, de icter și necaz,
(Olteanu’ dǎ Columb, încǎ nu sǎ nǎscuse,
Mǎliga dǎ porumb, încǎ nu fu aduse).
Trecurǎ ei și d’asta, cǎ multe sǎ-ntâmplarǎ,
Da’ n-au stat ei grǎmadǎ, așa dân’ntâia oarǎ,
C’au împǎrțât moșia, în trei, așa frǎțește,
Cǎ d’aia-n România, o limbǎ sǎ vorbește
Și-apoi, sǎ-ți zâc așa: au coborât fârtați,
Cǎ nu ședeau în șa, erau… descǎlecați;
Sǎ-ți zâc dǎ unu’ Fane, ǎl mic, a lu’ Bogdan,
Jucǎ la’naintare, cǎ deh!, era oltean,
Isprǎvi mereu fǎcu, având și mușchiu’ tare,
Pǎ turci mereu bǎtu, dǎ sǎ dǎdea cam…mare,
Da’ fu și Mircea, tatǎ…bǎtrânu’ le dribla,
Jucând extremǎ dreaptǎ, numa’ la cap dǎdea,
Iar Vlad, era dat dracu’, cǎ le’nțepa cam tare,
Cin’ faulta, sǎracu’, i-o da pântre picioare,
Apoi, fu și Mihai, ce-i pusǎ într-o oalǎ,
Fǎcu cu mult alai, întâia naționalǎ…
Da’ lista-i lungǎ frate, de mândrii cǎpitani,
Ce au luptat pǎ moarte, cǎ au jucat pǎ bani.
……………………………………………


Viteji și cu renume, ajunserǎm eroi,
C’am luat întreaga lume, așa, fǎrǎ rǎzboi,
Cu traista în bǎț, noi furǎn ǎi mai tari,
Dǎ i-am speriat pǎ toți, jucând la cluburi mari
Și-avurǎm înc-o treabǎ, cǎ tot veni ea, vorba
I-am pus pǎ toți grǎmadǎ, in toatǎ Europa,
Cu ai și verde praz, sǎ vezi și tu minune,
Fǎcurǎm dǎ necaz, o mare uniune,
Și-acum, am pus la cale, înc-o ispravǎ bunǎ,
Mutǎm Jiul cel mare, dupǎ Pǎmânt, pǎ Lunǎ,
Cǎ vrem ca Europa, cu uniunea ei,
Sǎ intre in Craiova, cu toți oltenii mei!

Valeriu Cercel
(Oltean din Vrancea, nǎscut în București)

Pai cu-n sot asa, se pare,
Si cu flori si frectii bune,
Tre\' sa fie saritoare,
De la-nalte...trambuline!

Am ramas foarte surprins:
Un major si o minora,
La discutii s-au aprins,
Despre sex cam de vreo ora;

Ea, minora mititica,
M-am gandit sa intervin,
Stand acasa singurica,
Si eu tot minor (putin),

Ca sa stie, ca nu-i strica,
Cum sta treaba, omeneste,
Da\' sa vezi ca Nea Mitica,
Se dadu, ca ar fi peste!

Si ca fata are scoala,
La parchet si rogojina,
Zice ca ma baga-n boala,
O donmita-atat de fina.

Cauta un campion:

La concurs, a castigat,
La sarit...din pat in pat,
Iar la sol, cat si la barna,
Ridica tot ce atarna!


Ne-a Genule, plec si vin acasa peste vreo 2-3 ore.
O continuam!

Cica patul e de vina,
Sotul zice cu regret,
Sa rezolve-a lor pricina,
Au ajuns toti...la parchet!

Eu sunt practic, nu vorbesc,
Chiar de crezi ca eu glumesc,
Cand vorbim, oricine stie:
Vorba multa...saracie!

De sarea din pat in pat,
Poate n-avea vina mare,
Ca dormea cu-n decedat,
Ce candva fusese...tare!

Talantul daruit,
Cu el ne-am ridicat;
Sarac si necajit,
E cel ce la-ngropat.

Asta meci...ca la noi! Frumoasa partida . Nu ma refer la joc, ci la scris!
Cand e returul? ca mi-a placut.
Valeriu.

In tara mea cand vin,
De dragul lui Florin,
Cu buzunarul plin,
Sa ne distram putin;
Si-l las s-aleaga el,
La Doina sau Manuc,
Cu mici si tulburel,
Ca sa ne facem...cuc!
..................
Turna-vom noi catrene,
In goale...damigene!

Draga florine, iti scriu patru randuri cu mult adevar, si mai e si dureros:

In tara mea cand vin,
Eu sunt tratat select;
Romanii , au respect,
De oricare.....................................strain!

Numai bine, Valeriu.
P.S. Cred ca am sa o pun pe sait.

Cica-n locul ala sacru,
S-e boteza cu vin da-l rosu,
Nea Genu, a vrut lapte acru,
Ca ce stia saracu\'...moshu!

Nea Mitica , te-am gasit,
Esti cam scurt si pot sa jur,
La religie-esti falit,
Ti-au taiat-o...prin-prejur!

Da\' ce-i haios, de vor iesi,
Ne vom distra chiar tare,
Caci cu avant ,noi vom pasi,
In groapa aia mare!

Nu-mi spune, ca stiu prea bine,
Parul alb, mi l-a facut,
O romanca, ca si tine,
...Chiar mai mult decat atat!