Mediu
în cui clopul tatei -
și-n primăvara asta
ogorul nearat...
de sub năframă
părul alb al bunicii –
timpul scurs
ziua începe
cu un bujor înflorind -
râsul iubitei
coborând dealul
soarele se topește-n râu –
palidă, luna...
sterp de cântec
până și cerul -
limbi de ciocârlie
după ploaie
cărarea însemnată cu stele -
felinarul orb
sub clar de lună
valurile lovind malul -
ochii unui brotac
vrabia moartă -
hulpave, la parastas
furnicile roșii
tăcerea din zori
și cântecul cucului -
deodată zarvâ
în alt cuib
oul cucului -
el cântă, cântă
cătunul pustiu -
pe câmp, al nimănui
un clop cu stele
054.066
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- valeria tamas
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 105
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 33
- Actualizat
Cum sa citezi
valeria tamas. “haiku.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/valeria-tamas/poezie/1833496/haikuComentarii (5)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
GIÎn primul rând trebuie să spun că “haiku”-ul meu nu se dorește a fi răspunsul la ghicitoare. Am găsit un mediu propice în care să-mi postez și eu un exercițiu. Pentru că, dacă încercam să-l postez pe pagina proprie, edtorul ar fi zis: “Ce ai scris tu mă? Haiku? Marș în atelier!”.
Acum, o încercare de descifrare a ghicitorii:
Primul grupaj sugerează că tata, pentru prima oară, lasă câmpul nearat. Copilărind la țară, nu accept decât două motive posibile:
1. Din păcate, tata a murit
2. Tata a plecat (la muncă) în străinătate
Bunica are părul alb și pentru că timpul s-a scurs, dar poate și pentru că suferă pentru fiu.
Al treilea grupaj, mă derutează puțin. Cine să fie iubita și a cui iubită este? Îmi vine în minte un gând păgân: să fie mama? Așa de repede?
Probabil, iar eul liric nu acceptă această situație: soarele coboară, luna e palidă, niciun cântec de pasăre. Doar limbi de ciocârlie (?).
Nu știu dacă pot interpreta ce simbolizează brotacul și furnicile roșii, dar vrabia simbolizează atașamentul față de om. Moartea ei o fi însemnând trădarea (mamei?)
În fine, cucul (noul iubit?), care „prinde rădăcini” în noul cuib, deja cântă, se simte ca acasă.
Și iată pe câmp, al nimănui, clopul cu stele. Să fie clopul tatei pe care „cucul” l-a aruncat cât colo?
Iar stelele confirmă faptul că tata a murit? Nu e o stea, cu atât mai rău...
Cu simpatie,
Nelu Gârda
Acum, o încercare de descifrare a ghicitorii:
Primul grupaj sugerează că tata, pentru prima oară, lasă câmpul nearat. Copilărind la țară, nu accept decât două motive posibile:
1. Din păcate, tata a murit
2. Tata a plecat (la muncă) în străinătate
Bunica are părul alb și pentru că timpul s-a scurs, dar poate și pentru că suferă pentru fiu.
Al treilea grupaj, mă derutează puțin. Cine să fie iubita și a cui iubită este? Îmi vine în minte un gând păgân: să fie mama? Așa de repede?
Probabil, iar eul liric nu acceptă această situație: soarele coboară, luna e palidă, niciun cântec de pasăre. Doar limbi de ciocârlie (?).
Nu știu dacă pot interpreta ce simbolizează brotacul și furnicile roșii, dar vrabia simbolizează atașamentul față de om. Moartea ei o fi însemnând trădarea (mamei?)
În fine, cucul (noul iubit?), care „prinde rădăcini” în noul cuib, deja cântă, se simte ca acasă.
Și iată pe câmp, al nimănui, clopul cu stele. Să fie clopul tatei pe care „cucul” l-a aruncat cât colo?
Iar stelele confirmă faptul că tata a murit? Nu e o stea, cu atât mai rău...
Cu simpatie,
Nelu Gârda
0
PPValeria,
m-au inacantat acste micropoeme. stari, meditatii, in labirintul clipei efemere.
cu prietenie,
m-au inacantat acste micropoeme. stari, meditatii, in labirintul clipei efemere.
cu prietenie,
0
VPPe Valeria Tamaș o întâlnesc mereu
la concursul săptămânal de haiku.
Constantă și totuși mereu alta: când veselă,
când elegiacă, ea-și urmează neabătută urcușul către cer și cântecul către soare, pe trepte de tristihuri de o mare frumusețe și prospețime...
o ciocârlie -
zbor neîntrerupt către
alte primăveri
la concursul săptămânal de haiku.
Constantă și totuși mereu alta: când veselă,
când elegiacă, ea-și urmează neabătută urcușul către cer și cântecul către soare, pe trepte de tristihuri de o mare frumusețe și prospețime...
o ciocârlie -
zbor neîntrerupt către
alte primăveri
0
CC
te-am descoperit abia astazi, dar cu siguranta ca voi citi tot ce vei posta de acuma incolo.Imi place ca scrii simplu si din suflet.Nu stiu sa fac comentarii sofisticate, dar simt, traiesc ceea ce citesc, atunci cind cuvintele trec mai departe de pericard.
0
spice de grâu implorând
stropul de rouă