haiku

secetă nouă-
spice de grâu implorând
stropul de rouă

În primul rând trebuie să spun că “haiku”-ul meu nu se dorește a fi răspunsul la ghicitoare. Am găsit un mediu propice în care să-mi postez și eu un exercițiu. Pentru că, dacă încercam să-l postez pe pagina proprie, edtorul ar fi zis: “Ce ai scris tu mă? Haiku? Marș în atelier!”.

Acum, o încercare de descifrare a ghicitorii:
Primul grupaj sugerează că tata, pentru prima oară, lasă câmpul nearat. Copilărind la țară, nu accept decât două motive posibile:
1. Din păcate, tata a murit
2. Tata a plecat (la muncă) în străinătate
Bunica are părul alb și pentru că timpul s-a scurs, dar poate și pentru că suferă pentru fiu.
Al treilea grupaj, mă derutează puțin. Cine să fie iubita și a cui iubită este? Îmi vine în minte un gând păgân: să fie mama? Așa de repede?
Probabil, iar eul liric nu acceptă această situație: soarele coboară, luna e palidă, niciun cântec de pasăre. Doar limbi de ciocârlie (?).
Nu știu dacă pot interpreta ce simbolizează brotacul și furnicile roșii, dar vrabia simbolizează atașamentul față de om. Moartea ei o fi însemnând trădarea (mamei?)
În fine, cucul (noul iubit?), care „prinde rădăcini” în noul cuib, deja cântă, se simte ca acasă.
Și iată pe câmp, al nimănui, clopul cu stele. Să fie clopul tatei pe care „cucul” l-a aruncat cât colo?
Iar stelele confirmă faptul că tata a murit? Nu e o stea, cu atât mai rău...

Cu simpatie,
Nelu Gârda

Valeria,
m-au inacantat acste micropoeme. stari, meditatii, in labirintul clipei efemere.

cu prietenie,

Pe Valeria Tamaș o întâlnesc mereu
la concursul săptămânal de haiku.
Constantă și totuși mereu alta: când veselă,
când elegiacă, ea-și urmează neabătută urcușul către cer și cântecul către soare, pe trepte de tristihuri de o mare frumusețe și prospețime...


o ciocârlie -
zbor neîntrerupt către
alte primăveri

te-am descoperit abia astazi, dar cu siguranta ca voi citi tot ce vei posta de acuma incolo.Imi place ca scrii simplu si din suflet.Nu stiu sa fac comentarii sofisticate, dar simt, traiesc ceea ce citesc, atunci cind cuvintele trec mai departe de pericard.