Lectia de smerenie

1 min lectură·15 aprilie 2009

Mediu

Când m-am născut am văzut cerul

am întins mâna să-l apuc

credeam că totul mi se cuvine.

Cătinel, cătinel, fiule,

ți-am dat miliarde de pasi să faci drumul,

vei cădea și te vei ridica

te vei crede puternic și mă vei huli

te vei murdari de tine însuți.

În drumul tău spre mine

va trebui să te sprijini pe Celălalt

să înveti că singur nu ești nimic.

Celălalt, spre Mine te ridică sau te coboară,

singur te vei pune la încercare

dorind să dovedesti că ești mai presus de Mine

dar, va sosi și ziua când vei afla că

nimic nu se întâmplă în afara Voinței Mele.

Tată,-mi vei spune smerit, nimic mai întortocheat decat linia Ta dreaptă.

Atunci am să te iert și-am să-ți deschid fără să preget

ușa Casei Mele!

013.850

valeria tamas. “Lectia de smerenie.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/valeria-tamas/poezie/1832095/lectia-de-smerenie

Comentarii (1)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

Profund adevarat. Din pacate la lectia asta vrem sa chiulim cel mai mult, pt ca mie cel putin mi se pare cea mai grea.