Poezie
Sunt om
1 min lectură·
Mediu
Nu cred că m-ai creat spre-a fi femeie,
Cum n-ai format o floare care s-ajungă pom.
Mi-ai dat în mână a vieții cheie,
Nu sunt femeie, însă sunt un om!
De câte ori am vrut să fiu dorită
M-ai înviat, spre-a mă ucide iar.
Se pare că în viață am fost ursită
Să dăruiesc, nu să primesc în dar.
Am dăruit iubire cu întreaga-mi ființă,
Nu am avut o clipă să nu doară
Și sufletul îmi cade-n neputintă,
Iar trupu-ncepe încet, încet să moară.
023027
0

(E frumos sa scrii cu rima, si respect faptul ca poti sa faci lucrul asta (eu am reununtat de mult), insa sfatul meu e sa cizelezi si mai mult ceea ce scrii. Poate ca nu aceasta e poezia cu nevoia cea mai mare de cizelare... dar sunt inainte de aceasta poezii sublime care poate ca au nevoie de inca un pic de revizuire)
Drag,
Dor