Privirea

Privirea ta nu minte niciodată, În ochi găsindu-ți sufletul mereu. Când îi zăresc, senzație ciudată: Ma regăsesc, mă bucur, sunt iar eu. Te regăsești și tu, adeseori Când te privesc și ochii mei nu mint, Deși sunt verzi, spun unii-nșelători, Sunt din cristal și lacrimi de argint.