Valentin Eni

Suntem străini, străini suntem, Din diferite lumi venim. Când tu mă chemi, când eu te chem Nu ne-auzim, nu ne-auzim. Tu nu mă știi, eu nu te știu, Un gând am eu și tu alt gând. Ești vie tu și

lecția I (care nu e neapărat prima, însă poate fi ultima ) ține minte pentru-nceput: când pantofii miros urât să spui simplu:\"pantofii put\". și mai mult nimic, doar atât. lecția II (în

Vreau, Doamne, să fie bine, de-aceea Fă, Te rog, să nască ușor femeia Și să nu mai plângă vreodată bătrânii, Fă-i pe copii cuminți Și răbdători părinții. Mai fă așa ca să nu uităm prea repede

Vreau să trăiesc Vreau să trăiesc cum n-am trăit vreodată! Cum nimeni niciodată n-a trăit! să nu dau greș și-n luptă disperată să pot ierta pe cei de au greșit. vreau să iubesc cum n-am

E poezia pe care o port cu mine, Aici, în piept, în dreptul inimii era Și chiar nici eu nu știu prea bine Dacă am s-o mai scriu cândva. Îi simt vibrațiile moi, i-aud bătaia mică, Însă de ce nu

Când te doare până la lacrimi ziua de ieri Și nu știi ce va aduce ziua de mâine, Când nimeni nu are nevoie de tine Iar tu nu ai nevoie de nimeni, Când viața abia începe Și când viața-i deja pe

Nu o mai recunosc, Nu o mai deslușesc dintre cuvinte, Dintre buchii negre ca păduchii. I-s aripile frânte și trupul deșirat, Și chipul i-e întins ca o băltoacă pe asfalt. E ruptă în bucăți Și

și-aș fi iubit dar nu cred în iubire, și-aș fi murit dar nu cred în murire...

nu, poetul nu e-ntotdeauna aducătorul de lumină! el poate-aduce cu sine și întunericul, și ura, și durerea. poate cânta și răul, și urâtul. poetul știe lacrimi cum să stoarcă și-n sânge ochii

aceste cuvinte ar trebui să țipe în gura mare! ar trebui să urle de durere, să plângă cu lacrimi. aceste cuvinte trebuiau să alerge, să sară, să se îndoaie în jumătate și să scuipe sânge, să

14 aprilie 2003, luni De vreo 2 săptămâni am descoperit saitul poezie.ro Îl căutam de mult timp şi a fost o minune să-l găsesc!

această poezie, de fapt nici nu e poezie, ci doar un text oarecare, care îți va lua ceva timp și ceva energie, va încerca să te rănească și pe rană să-ți presoare sare, adică îsi va bate

desigur, te iubesc, cum și-ar iubi frunza ramul pe care crește. desigur, te vreau, cum ar vrea aripa văzduh ca să zboare. desigur, te aștept, cum ne așteaptă pe toți pământul...

dacă mi-ați fura vreodată poezia așa-i că mi-ați întoarce-o înapoi, neștiind ce să faceți cu ea ?

scriu ceva mereu, până la urmă, poate, descoperi-voi poezia...

Tatăl vostru, care sînt în ceruri, sfințească-se numele Meu, vie împărăția Mea, facă-se voia Mea precum în cer așa și pe pămînt, pîinea voastră cea de toate zilele v-o dau vouă astăzi și vă

a t â t d e m u l t . . . te iubesc nu-mi ajung cuvinte să-ți pot spune cât de mult te iubesc îți pot spune doar că te iubesc a t â t d e m u l t încât nu-mi ajung

ascunzându-mă în mine însumi de lume am găsit lumea de care mă ascundeam și în ea m-am găsit pe mine ascunzându-mă în mine însumi de lume

despre femeie nu vreau să cred că nu e defel înger

SIMT! * * * simt se atinge de mine un înger mai simt se răstoarnă un munte văd umbrele lăsate de