Poezie
STRÃINI
1 min lectură·
Mediu
Suntem străini, străini suntem,
Din diferite lumi venim.
Când tu mă chemi, când eu te chem
Nu ne-auzim, nu ne-auzim.
Tu nu mă știi, eu nu te știu,
Un gând am eu și tu alt gând.
Ești vie tu și eu sunt viu,
Dar ne privim ca din mormânt.
Eu nu-ți lipsesc, tu nu-mi lipsești,
Suntem doi nori mânați de vânt.
Oriunde-aș fi, oriunde ești,
Suntem la margini de pământ.
Dar, parcă ieri, a fost o zi,
Þii minte tu, țin minte eu,
Când nu-ncetam a ne iubi,
Crezînd că ne-om iubi mereu.
Când îți șopteam ce dragă-mi ești
Și ne strângeam cu drag de mâini,
Când îmi spuneai că mă iubești
Și nu eram deloc străini.
012.766
0
Poate nu e o simpla stare de spirit a mea...