Ureche Dinu

Dinu Virgil DE DRAGOSTE DE DUMNEZEU Editura AUGUSTA Timișoara, 1998 A Ambrozia și nectarul erau pe terminate... Obosiți, zeii

Sună trâmbițele pentru judecata de apoi și n-am apucat încă să mor! * * * Timpul este ochiul lui Dumnezeu. * * * Sunt secunda nulă ce desparte doi ani. Aparțin celui vechi? Aparțin celui nou?

Se aud clopotele. Încă un mort. Pământul își cere tributul. Os peste os, clădim piramide pentru stele. • Ce toamnă bogată! Mere de foc purificator. Îmi place să mușc cu sete, să văd sămânța și

PERSONAJE: OMUL - așa cum e VIAÞA - tânără MOARTEA - bătrână SENTIMENTELE - fără vârstă POVESTITORUL - la vârsta eternă a poveștilor TIMPUL

SOARELE ȘI LUNA Odată, în vremea de început, când ceasurile mergeau înapoi, undeva, la capătul pământului, unde cerul își varsă lacrimile în mare, pe o insulă bogată se înălța un palat

Întâlnirea din vis Era o noapte cu ceață lăptoasă. Lucrurile începeau să coboare în umbră deasă și-n noapte cu fire de somn. Se lungea înserarea peste umerii soarelui. „Cine știe ce se ascunde

2000 1.01 Am realizat că bucuria înseamnă, de fapt, fericirea celorlalți. Mă dărui! – mă nărui? Se luptă în mine două spirite: unul aprig și unul monden. Sunt, poate, talerele balanței mele.

Personaje: EL, EA. (Două scaune în mijlocul scenei. Amândoi cu spatele la public, fiecare vorbind ca pentru sine, privind scenele proiectate în fundal. Teatru-film) EL: Nu ne-am înțeles niciodată.

PERSONAJE: Pignole – Meșterul; Mana – soția lui; Îngerul. I (Pe când nu se luminase încă, într-un loc de dincolo) Pignole: Ce beznă!... Câtă singurătate!... Pilonii cerului încep să cedeze; nu

Cântecul cerului Alb A mai nins și iar a nins Alba sufletului fire Peste toate s-a întins O lumină de iubire Se făcea ca din poveste S-a tot dus și n-a rămas Înainte mult mai este Vreme