Poezie
Femeia patruped
1 min lectură·
Mediu
Pe la 4 noaptea am ieșit din vis
dintr- o groapă
apoi am fixat un zid al camerei
și mintea mi se ocupă de femei cu anomalii comportamentale
probabil li se trag de la privitul cu importanță de pe piscuri.
Una sub ochelari
se sparge în figuri
cu inteligență pătrată
ca și cum un interior râios
poate fi cosmetizat de o cămașă albă.
Își mișcă șarpele gurii pe limbi fluente
altă impresionistă de circ internațional
să fie săltată în topuri
de cea cu gesturi aparent diafane sub căciula de iepure
dar c-un căpușor plin de incertitudine și teamă
de a nu da greș din lipsă de experiență.
Ultima nu se împacă cu ideea că miros a om
de fiecare dată când încerc să fraternizez
e nelipsită și se pune pe mâncat cu polonicul
meniu de coprofag.
Și dacă toate se țin de mână nu cresc în ochii mei
nici cât femeia patruped
hămesită de cald
se gudură cu o malformație ca niște vegetații culcate la pământ
pe lângă munți de creaturi fără rațiune verticală
atunci poate ar trebui să-mi scot sufletul pe stradă
m-ar înțelege mai mult cei tratați cu indiferență și îngrețoșare.
032.927
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- ungureanu dorina
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 193
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 27
- Actualizat
Cum sa citezi
ungureanu dorina. “Femeia patruped.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ungureanu-dorina/poezie/14003767/femeia-patrupedComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
AGm-a atras titlul...
apoi am citit o primă strofă ok.
după care am dat de ”se sparge în figuri”, ”impresionistă de circ internațional”, ”căpușor”, ”se pune pe mâncat cu polonicul/ meniu de coprofag”, ”rațiune verticală”, etc...
toate astea fac textul greoi, se simte o forțare aici, plus că nu aduc niciun plus. poate fi simplificat textul. aș păstra ceva din primul grupaj și aș re-scrie. unele alăturări nu-s rele. dar trebuie să fie și firesc totul. cel puțin o părere :)
apoi am citit o primă strofă ok.
după care am dat de ”se sparge în figuri”, ”impresionistă de circ internațional”, ”căpușor”, ”se pune pe mâncat cu polonicul/ meniu de coprofag”, ”rațiune verticală”, etc...
toate astea fac textul greoi, se simte o forțare aici, plus că nu aduc niciun plus. poate fi simplificat textul. aș păstra ceva din primul grupaj și aș re-scrie. unele alăturări nu-s rele. dar trebuie să fie și firesc totul. cel puțin o părere :)
0
AMeu nu-s de acord cu cei de mai sus!
strofa întâi e ratată din princina concordanței defectuoase, perfect compus cu prezent. ideea (ironia) din ultimul vers e secătuită de exprimarea ei în limbaj colocvial.
mai jos, acesta (limbajul!) se degradează, din păcate, nu se simplifică. devine expresia unei pițipoance ușor mai stilate, exact ca aia care transmite pe blog mesaje prin care urează "moarte dușmancelor inferioare". Amintesc doar "se sparge în figuri" și "se pune pe mâncat".
Ezitările de natură semnatică sunt, din păcate, mai dese: "se gugură cu o malformație", "rațiune verticală", "impresionistă de circ internațional", "căpușor plin de incertitudine", "hămestită de cald".
Toate cele de mai sus, foarte multe, sunt motive pentru care consider că ce-mi place la poezia asta (fiindcă sunt câteva lucruri care îmi plac) ar putea fi niște bizare alăturări circumstanțiale din care transpare ceva datorită aglomerării. dacă spui foarte multe, există clar posibilitatea ca ceva să fie logic ci așa, din pur accident.
Le voi numi, totuși: subtila transgresiune groapă-vis, grija pentru cometizarea exteriorului în pofida sufletului și-a minții, sentimentul alienării care transpare totuși din tot textul, ca un abur.
strofa întâi e ratată din princina concordanței defectuoase, perfect compus cu prezent. ideea (ironia) din ultimul vers e secătuită de exprimarea ei în limbaj colocvial.
mai jos, acesta (limbajul!) se degradează, din păcate, nu se simplifică. devine expresia unei pițipoance ușor mai stilate, exact ca aia care transmite pe blog mesaje prin care urează "moarte dușmancelor inferioare". Amintesc doar "se sparge în figuri" și "se pune pe mâncat".
Ezitările de natură semnatică sunt, din păcate, mai dese: "se gugură cu o malformație", "rațiune verticală", "impresionistă de circ internațional", "căpușor plin de incertitudine", "hămestită de cald".
Toate cele de mai sus, foarte multe, sunt motive pentru care consider că ce-mi place la poezia asta (fiindcă sunt câteva lucruri care îmi plac) ar putea fi niște bizare alăturări circumstanțiale din care transpare ceva datorită aglomerării. dacă spui foarte multe, există clar posibilitatea ca ceva să fie logic ci așa, din pur accident.
Le voi numi, totuși: subtila transgresiune groapă-vis, grija pentru cometizarea exteriorului în pofida sufletului și-a minții, sentimentul alienării care transpare totuși din tot textul, ca un abur.
0
"se pune pe mâncat cu polonicul meniu de coprofag" combinația ideală între inept, stîngaci și vulgar, e de top.