Tudor Cristea

Sensibilitate discret romantică turnată în forma clasică a versului (ca și în celelalte texte). Frumos. Dar, cârcotaș cum sunt, aș face observația că în ultima strofă se repetă niște forme verbale: \"Dar VRU tîrziu să-și ia taraba goală/și-o ultimă oglindă mai VÃZU/cînd VRU să-și VADÃ chipul, cu sfială/intră în ea și nu mai apăru\". O poezie scurtă ar trebui să fie, de fapt, concentrată. Intr-un atare text, ca și într-un sonet, nu e permisă repetarea cuvintelor (în afara celor de legătură, firește).

Frumos, simplu, ca intr-un Minulescu din zilele noastre.

Recenzie bine scrisă, pătrunzătoare și sensibilă. De la Angela mi-a plăcut acest text despre condiția femeii:«Anii ‘supe, ciorbe, cărucioare’/Vase spălate, salarii,/Curățenii generale,/Cumințenie câștigată din mers/La întâmplare,/Ani de adorație oarbă/De credulitate,/Ani de șorțuri în jurul taliei,/De ciorapi rupți,/Sub rochii melancolice ». M-ar interesa o colaborare a dvs. (dar și a Angelei Nache Mamier), la revista pe care o conduc ( \"Litere\" - www.bibliotheca.ro/reviste/litere; e-mail redacție - cristeador@yahoo.com). Am vazut ceva in \"Revista noua\", prin Ioana Geacăr. Mai vorbim, Marina, da?

\"Gingășia care îmbracă clipa\", un vers care contține o cacofonie regretabilă. Într-o poezie delicată, e de dorit sa nu apară așa ceva. Altminteri, poeme pline de sensibilitate...

\"Mângâierile ei mi-a pângărit templul în care era închis irealul\" - avem aici un regretabil dezacord. Ar fi de dorit mai mult lucru pe text, pentru decantare. Poezia e un fel de remake ceva mai anemic și mai tern dupa \"Venere și madonă\" de Eminescu.

\"sunt golul dintre cele două respirații
prin care aleargă durerea\" -versuri frumoase, sugestive, dar nu tot poemul e la acest nivel. Ultimul vers, venind după cele citate aici, pare naiv.

Poezie ușor discursivă, dar viguros rostită și plină, totodată, de o sensibilitate disimulată.

Poezie aluvionara, care ar mai trebui cizelata. Poeta are simțire lirica, dar este inca in formare.