truy6r

pe alocuri

Cata frumusete divina in versurile tale! Primeste-ma si pe mine in lumea ta, Cami!
Nu inteleg insa de ce ai accentuat scrisul pe alcuri..

E superba! De mult timp n-am mai citit pe site-ul asta o poezie care sa ma cucereasca pe de-a-ntregul.
Daca Silvia prefera ultimele versuri, eu cred totusi ca forta poemului sta in prima strofa. Chiar numai albul si negrul luati separat formeaza o poezie..

Ura nu e decat iubire ascunsa ascunsa, sau dimpotriva, poate atat de evidenta incat ne poarta spre extreme. In orice caz, dupa cum cineva cunoscut spunea, ura e mai buna decat indiferenta.

Insistente oltencele astea..sa le vezi pe moldovence! :)
Am aflat multe despre Sache din textul asta: ca are 1.77m., ca isi baga degetele in gura, ca isi roade unghiile - pe ultima o stiam. Ce n-as da sa vad eu \"live\" toate astea! :)

Maria Maria..eu ma refeream la alta hotie..

L-am citit si eu pe Bogdan, chiar daca numai cand si cand, dar uite ca Maria m-a impulsionat oarecum, determinandu-ma sa il citesc mai departe.
Nu insa inainte de a-ti oferi, Bogdan, urarile mele de bine! Multi ani!

peta.

Petale..ma duce cu gandul la nick-ul meu.

\"E timpul iubirii\"..oare cand nu e timpul iubirii? E cumva o eternitate. Putem sa ne balansam oricand, oriunde, putem sa ne intindem cat vrem fara a ne teme ca l-am putea frange..

In rest, ca sa spun asa, esti o hoata mica, Maria! Stii tu la ce ma refer. :) Mersi!

Daca eu, femeie fiind, nu stiu nimic despre \"plansul de seara al pestilor\", la nunta greierilor am participat cu certitudine. :)
Ca un fel de destindere textuletul tau..

Uite mai Sorin cate fete pe pagina ta! Numai fete daca stau bine sa ma uit. Si mai dureros..cate Dane! Dar lasa eu sunt peta. :)
Sa tii minte un singur lucru: o gara nu ramane niciodata fara trenuri, nu atata timp cat mai exista fantana, sursa tuturor sperantelor si bucuriilor.
Cu totii ne simtim pustii cateodata, dar nu-i asa ca vine si vremea cand pur si simplu ne saturam de atata vaicareala si amaraciune si devenim imuni? Nu-i asa ca mai exista uneva in tine un locsor care sa se bucure de o superba vacanta la mare, de valul acela din Vama Veche..?

Vad imagini superbe aici:
\"Dormeau pistrui pe chipul primaverii\";
\"Plangea vopseaua spanzurata-n strane\";
\" Si am strigat spre mine, lung, atunci:
,,Speranta ta de-acum e in uitare!``
Si catre tine,-n tine sa m-arunci.\"

Poezia asta imi e atat de aproape de suflet incat titlul imi suna cumva prea dur.

Ma scuzi, vroiam sa spun ca dorinta de libertate se regaseste cu certitudine.

E genul de poezie-confesiune, observ maniera traditionala de a reda versul, preferinta pentru rima, ritm, strofe riguros construite.

Este o poezie trista, o poezie de singuratate, un autoportret abia sesizabil, ce rezulta din toate elementele cumulate ale universului poetic, « odaia » in cazul acesta.
Libertatea nu este una din ideile promovate de poet, intrucat lumea sa este limitata, restransa, redusa la « Tavanul stramt si lacul pe-un perete
Parchetul plin de pagini, de regrete
Si-un sfarait taios intr-o tigaie „ si o singura prezenta insufletita, propria prezenta.
In schimb ideea de libertate se regaseste cu certitudine. Iata: „Acelasi brat, mereu aceeasi sete”. Nu este vorba despre o sete oarecare, ci despre o realitate dorita, o dorinta implacabila de desavarsire.

Indiferent de componentele obscure ale existentei sale, ramane totusi un loc alb, bine definit, ceea ce vreau eu sa denumesc a fi poezia. Desi gatlejul este „stins de stele, de vapaie”, raman acele elemente specifice scrisului: bratul, calimara..

Stau si ma gandesc la versul „Un zeu inlantuit in trup de fiara” si o posibila semnificatie ar fi una foarte cunoscuta si anume imposibilitatea de autodepasire. Trupul este privit intr-o perspectiva hidoasa, el este „de fiara” tocmai pentru ca repreznta insasi limitarea, bariera, imposibilitatea implinirii eului. Universul poetic este auster, intr-o permanenta statica dureroasa. E un motiv atat eminescian cat si camilpetrescian, se intalneste intr-o anumita masura si la Blaga etc.

„Rosturile plane” adica idealurile, vin in contrast cu paianjenii care tes si tes, pana ce panza lor va ajunge atat de groasa, de opaca, incat poetul va ajunge iremediabil captiv in odaia sa, fara a mai putea privi dincolo de „tavanul stramt”.

De asemenea, poetul se considera a fi facut din aluat divin: „Imi recunosc azi chipul in icoane”.

Am facut aceasta analiza tocmai pentru ca poezia mi-a placut. O singura observatie am: ritmul sufera in strofa a patra, ultimul vers, unde masura este de 12 silabe si nu de 11 ca in celelalte versuri. Banuiesc ca ai impartit geo-me-tri-e in loc de ge-o-me-tri-e.

Atat. Pana la urmatoarea intalnire, numai de bine!
Peta.

Ii dau, ii dau..da\' nu chiar acum ca plec la mare in noaptea asta asa ca..

Seara buna! :)
\"primaveria\"..imi place. Uite-asa se imbogateste vocabularul limbii romane.
Marius, stii ce cred eu? Ca poeziei acesteia ii lipseste ceva. Sau, din contra, poate ca are ceva in plus, nu prea reusesc sa imi dau seama.
Sentimentele sunt pure, poezia e pura, dar ii lipsesc macar o expresie sau doua in jurul careia/carora sa se invarta toate celelalte cuvinte. Nu am pretentia la cine stie ce formulari bombastice si obositoare, dar o poezie adevarata, cred eu, trebuie sa contina macar o farama ingenioasa, o singura expresie sau doua care sa constituie esenta.

Sa nu te superi pe mine, ca ti le zic asa..si nici nu vreau sa te descurajez, dar cred ca se ma poate lucra la poezia asta. Si eu am primit la inceput tot felul de sfaturi pertinente sau mai putin, unele formulate frumos, altele dimpotriva, ideea e ca sunt constienta ca am intrat pe site-ul asta sa ma descopar, sa evoluez, sa invat. Critica e constructiva. Trebuie doar sa stii cum s-o primesti.
Eu as mai avea multe de zis pe tema aceasta, nu neaparat referitor la textul tau. Cand si daca ai sa fii curios..

Sa zicem ca sunt de acord, desi nu stiu daca dragostea e cel mai bun exemplu. Ea se schimba in permanenta, structura ei aduce mereu ceva nou, indiferent daca ar interveni sau nu alte schimbari. De..te inteleg! Nevoia asta a omului de a aduce in permanenta, in orice context posibil, dragostea.
Si nu e nimic rau in asta, n-ar avea de ce sa fie..

Nu ai de ce sa imi multumesti, analizele astea le-am facut dintr-o reala placere. :)

Da, e nitel cam lunga insa in multe strofe ea spune ceva, asa ca daca elimini neesentialul poate iese ceva si mai frumos.

Mie mi-au placut:
\"uitam într-un ritm
cu viteza a doua\";
\"cuvinte maturate\";
\"pernă de ace\"

Ai grija insa la greseli gramaticale de genul:\"imi va place\" - va placea; \"nimik\" - nimic.

Atat. Ne ma citim!
peta.

Da. Un DA hotarat si cu majuscule. Are un aer desuet poezia asta, ceva tulburator de simplu..Bine, poate ma influenteaza si \"The sound of silence\" de la Simon and Garfunkel ce imi inunda castile pana la disperare..:)

Bineinteles, iarasi puncte de suspensie. Stii ca iti spuneam ceva mai devreme ca pentru mine ele lasa loc unor cuvinte nespuse, dar care totusi exista. Si ca sa te invat minte o sa imi bag nasul in poezia ta, in primul rand ca sa te dezveti a le folosi atat de des si in al doilea rand..pentru ca asa am eu chef in momentul asta.

Ia fii atent aici! :))

E liniste,
o liniste ce ma doare in tample
Dar e atat de liniste
incat simt aerul gol, fara nici o incarcatura sonora
E un consens
E un nimic
E nerosit..

E cald,
sunt cald, mi-e ochiul trist si cald
Dar e atat de cald incat simt frigul indepartandu-se
ca o himera neauzita
E un nou sens
E un nou talc
Si nu-i un mers..

E gri
imbrac o haina gri si-un cantec gri si-o viata gri
dar e atat de gri incat
bacovia va ramane fara culoarea lui preferata
E un alt vers
E un nonsens
E… altceva!

E liniste..

Gata, ma declar satisfacuta. Bine, poezia ta suna mult mai bine asa cum e, eu doar m-am jucat.

Hai pa!

Dupa cum spuneam, am trecut mai departe.
Of..mie de ce nu-mi scrie nimeni astfel de scrisori? Mai astept, timpul nu e inca pierdut. :)

Dar ia zi tu mai Marius mai de ce ma ametesti cu atatea puncte de suspensie? Pe undeva, te inteleg, presupun ca ele lasa loc subintelesului, cuvintele exprima sugestia iar punctele de suspensie sunt o continuare imaginara, pe care Ea e libera sa si-o construiasca asa cum ii este pe plac.
Totusi, dupa parerea mea umila, ele au un efect mult prea haotic.

Altceva, da..eu cred ca as fi scris ultimul vers fara majuscule. Mesajul e destul de evident, nu trebuie ingrosat in nici un fel. In plus, daca ultima strofa reprezinta insusi si numai acest vers, avand in vedere ca e oarecum distantat de restul poeziei, fii sigur ca iese in evidenta.
Nu?

Daca vrei sa ma bati pentru toate aceste observatii, esti liber s-o faci, eu nu ma supar. :)

Fara indoiala ca poezia ar iesi cu totul altfel daca ar fi lucrata, lumea se contrazice pe aici, ati si speriat-o pe biata fata. :) Vedeti..nu mai zice nimic.

Prima strofa eu o vad ceva mai reusita. Eugen, spuneai tu despre locurile comune. De acord cu tine, dar daca analizezi mai bine textul, si autoarea e constienta (\"clasicele valuri\"), ceea ce in ochii mei o ridica putin.
Expresia care am mentionat-o mai sus pot spune ca mi-a placut, la fel ca si versurile:
\"Nici macar de-o fraza memorabila
nu am fost capabili,
S-avem ceva sa ne aducem aminte\".
Alina, uite, in aceste cateva randuri pari mult mai detasata, poezia curge mai firesc, mai natural. Ar fi trebuit sa continui in ritmul asta, fara cliseele la care se refera Eugen si Cristina.

Dar fruntea sus! Mai e drum lung inainte..:) De-ai sti tu cate am suportat si eu si de cate ori m-am simtit descurajata..