Mediu
imbracat cu primavara,
ascultand din taina iernii
si privind trecand prin vara,
tindea spre bogatia toamnei.
si zilele curgeu,
noptile dansau
iar clipele,
dansau luminand crengutele.
asa canta destinul batranului copac,
si toate zambetele ii erau in frunze
si toate luminile ii erau in vise!
pe el dormeau vesmintele acelor ploi,
pe el cantau vocile acelor pasari
si tot pe el dansau culorile acelui cer.
nor dupa nor trecea cu un salut,
si soarele,el insusi il imbratisa c-o raza,
iar el..el copacul ma imbratisa pe mine
si eu eram a lui..
caci el imi este setea!
012689
0
\"primaveria\"..imi place. Uite-asa se imbogateste vocabularul limbii romane.
Marius, stii ce cred eu? Ca poeziei acesteia ii lipseste ceva. Sau, din contra, poate ca are ceva in plus, nu prea reusesc sa imi dau seama.
Sentimentele sunt pure, poezia e pura, dar ii lipsesc macar o expresie sau doua in jurul careia/carora sa se invarta toate celelalte cuvinte. Nu am pretentia la cine stie ce formulari bombastice si obositoare, dar o poezie adevarata, cred eu, trebuie sa contina macar o farama ingenioasa, o singura expresie sau doua care sa constituie esenta.
Sa nu te superi pe mine, ca ti le zic asa..si nici nu vreau sa te descurajez, dar cred ca se ma poate lucra la poezia asta. Si eu am primit la inceput tot felul de sfaturi pertinente sau mai putin, unele formulate frumos, altele dimpotriva, ideea e ca sunt constienta ca am intrat pe site-ul asta sa ma descopar, sa evoluez, sa invat. Critica e constructiva. Trebuie doar sa stii cum s-o primesti.
Eu as mai avea multe de zis pe tema aceasta, nu neaparat referitor la textul tau. Cand si daca ai sa fii curios..